Drumul ce nu ne scoate la lumina

Cand iti dai seama ca te-ai pierdut – fie pe un drum intunecos, intr-o padure deasa sau intr-un oras strain – cauti solutia de a reveni pe teritoriu cunoscut sau de a iesi la lumina. Nu te opresti. Paralizia vointei duce la paralizia simturilor si, inevitabil, la moarte sau, in cel mai bun caz, la traume, fizice sau psihice, pe termen scurt, mediu sau lung. Cred ca pot transpune aceste idei simple si in viata de zi cu zi.

Sunt aproape sigur ca majoritatea oamenilor de pe acest pamant au ales in viata un drum. Drumul s-a dovedit a fi mai intunecos sau luminos dupa mintea omului si norocul fiecaruia. Am ajuns sa cred cu tarie in puterea hazardului si in amplele efecte pe care sansa, pura si simpla, le poate avea in viata. Si in ceea ce priveste “lumina” putem discuta si desparti firul in milioane de ite mai subtiri decat panza de paianjen. Lumina este inselatoare. Ceea ce pentru mine este fir calauzitor si lumina orbitoare pentru un altul poate fi amarnic Tartar, si invers. Relativitatea efectelor nu ma face decat sa cred ca lumile in care traim fiecare sunt paralele si ca mai niciodata nu poti sa te transpui in pielea altcuiva. Cerinta absurda prin ipoteza atata vreme cat suntem diferiti precum apa si focul.

Ei bine, sa nu divagam.Vorbeam de pierdere, lumina, moarte si traume…Sa revenim la aceste notiuni placute!

Foarte rar drumul este de un singur fel, adica fie pe deplin luminos, fie total intunecos. Ca si in natura, mai trecem prin cate o poiana, pe unde razbate soarele mai aprig, sau dam de o apa pe care o trecem udandu-ne sau nu la picioare. In viata, aceste incidente s-ar transpune prin evenimentele fericite sau micile incidente de zi cu zi, cele care te lasa sa pui capul pe perna implinit sau iti fac somnul amar. Ce se intampla insa cand pierdem drumul? Ce se intampla cand credem ca am gasit un drum insa este drumul altuia, deja parcurs sau pe care celalalt nu a reusit la randul sau sa ajunga inca? Sa nu uitam ca traim in lumi paralele asa ca drumurile nu se suprapun. Poteca e identica dar nu vom regasi doi oameni deodata pe ea. Daca ai ocupat poteca cuiva nu inseamna automat ca celalalt o va gasi pe a ta…Din nou hazard.

Sunt de parere ca mai toti am pierdut drumul sau suntem pe cale sa o facem. Am incercat in ultima vreme sa fiu mai atent la oameni. Colegi, prieteni, apropiati, laolalta cu oameni pe care de obicei ii ignor, dispretuiesc sau de existenta carora nu eram foarte constient. Cu greu am reusit sa deslusesc un drum cu adevarat luminos in viata vreunuia. Gasesc cate o urma, firava intrupare a unei poteci mai putin intunecoase. Rar! Cel mai des apare resemnarea si obisnuita ochilor cu intunericul. Cu capul jos isi poarta fiecare crucea alegerilor gresite cat si a celor bune. Ca o mica paranteza, nu inseamna ca dupa o alegere fericita nu vei fi aspru pedepsit. Si succesele pot fi poveri.

Ii vad urcand o panta repede, oprindu-se din cand in cand sa soarba insetati din cate o mica bucurie sau tristete, judecand drumul ce le serpuieste in fata. Au un copil. Le-a murit un parinte sau un apropiat. Au fost promovati sau le-a crescut salariul. Au fost dati afara sau sunt rusinati pentru cine stie ce prostie facuta la servici. Isi doresc/si-au dorit/isi doresc sa isi doreasca ceva si nu stiu ce…Lipseste lumina calauzitoare. Cu capul in jos nu se vede niciodata cerul. Primim in viata cioclii, aerul statut si praful uitand ca am fost creati pentru a trai in lumina.

De ce VREM sa pierdem lumina? De ce aparent ne dorim si cautam atata suferinta? De ce nu avem curajul sa izbucnim ca o supernova raspandind lumina fara zgarcenie, asumand ca viata este mult prea scurta pentru a ne preocupa de rahaturi? De ce ne pedepsim zilnic cu oameni care nu ne plac, o munca ce ne plictiseste si activitati care ne metamorfozeaza in slugile lui Hades. Am rugamintea sa va uitati atent in ochii prietenilor vostri si sa cautati fericirea. Apopi uitati-va in oglida si incercati sa o recunoasteti in proprii ochi. Daca nu gasiti nici cea mai mica stralucire inseamna ca sunteti parte din majoritate si veti avea soarta majoritatii, de a fi mereu inconstienta si manevrata, de a fi abuzata si folosita fara sansa de a ridica privirea spre cer. Nu vreau sa ma transform in propriul meu sclav si sa fiu mandru de asta. As vrea sa pot aduce lumina…

As vrea sa mai visez

M-am definit in decursul anilor in atatea si atatea feluri incat am impresia ca sensul unei circumscrieri la o idee, ideal sau speranta s-a pierdut in neant. Rad pe sub mustata de fiecare data cand aleg sa folosesc termeni precum “neant”…De ce naiba cad in penibil cu asemenea cuvinte sforaitoare? Ma rog, fie cum o fi, duca-se naibii.

Pornisem de la definitii, multitudinea lor si realitatea ce m-a condus la absenta unei “definitii” pe plan personal. Prin ce ma definesc? Nu ma regasesc in nimic si nimic nu se regaseste in mine. Ce cuvant sau stare ar putea asocia cineva cu mine? Asta doream, de fapt si pe scurt, sa afirm. In nimic din ceea ce fac in cea mai mare parte a timpului si in fiecare zi nu regasesc sinele.

Ma regasesc totusi (din fericire, caci am avut mare noroc) in partenera mea de viata si in citit. Altii regreta sau spera ca jumatatea lor se va schimba. Eu nu am sperat si nici nu sper. Stiu de ce mi-am ales perechea si regasesc aproape in fiecare zi motivele de acum 10 ani.  Ne recunoastem reciproc limitele – desi am ales sa i le fortez intotdeauna.

Ma mai regasesc in somn. Ma regasesc la munte. Am descoperit cu surpriza ca ma regasesc si in Delta…Afara, oricum…

Inca de prin facultate am inteles ca nu ma regasesc in colegii blazati deja de inchipuirea unei meserii in care fiecare colt iti arunca in viata o Ally McBeal si nici in pledoariile banale ale avocatilor. Visam sa castig si eu ceva, dar, pe atunci nu imi inchipuiam ca voi castiga cu adevarat bine. Nici macar nu imi dau seama daca asta a fost/sau mai este motivatia.

Dupa ce am trecut prin foc si sabie primele sase luni de munca si am priceput ca tiriplicul este intr-adevar un mic polonic pentru ingerat varii mizerii 🙂 am continuat/perseverat, la trei ani distanta, revenind in mijlocul mizeriei si transpunand uratenia in cuvant si fapte. Vorbeam mai demult de alegeri. Alegere buna sau nu? Cine stie…

Se revarsa un potop de idei atunci cand incerc sa sintetizez de ce munca mea nu ma satisface de multe ori. Stagnarea! Da, stagnarea, senzatia de lancezeala umeda si sinistra. Asa se defineste aceasta meserie chiar si in cazul fericit in care ti-ai pregatit un salas bun, cand ai de munca numai proiecte “spalate” si esti oarecum lasat sa te manifesti, cu creativitate cu tot….Ma rog, ce ti-a mai ramas din creativitate si inspiratie, atata vreme cat meseria si “meseriasii” au mare grija sa iti treaca ideile inovatoare cat de repede se poate pe la inceputul carierei! Ce conteaza ca acum te poti manifesta daca ai aripi de drosophila melanogaster

Am incercat ani la rand sa compensez senzatiile neplacute cu ignoranta timida si inutila renuntare la orice fel de gand care sa ma duca la concluzia ca as fi nemultumit. Asa ca, ani si ani, m-am ocupat cu diverse hobby-uri si pasiuni care, mai in fiecare caz, ma tineau legat de casa, televizor, birou, monitor etc. Continuam astfel acasa sedentarismul de la birou. Nu ma simteam vinovat si nici nu credeam ca ma va imboldi vreodata remuscarea timpului pierdut. Ma simteam tanar si speram ca tineretea este fara batranete. Asa au trecut ani. Multi ani. De la 68 de kilograme am ajus lesne la 93…si de la 25 la 35.

De vreo doi ani insa am incercat sa imi concentrez cat de cat atentia pe invatare, pe iesitul din casa si mai putin pe televizor, sedentarism si lancezeala. Nu sunt insa deloc multumit. Fac prea putin desi stiu bine ca intr-o oarecare masura timp am, sau, am reusit sa invat sa imi fac. Ce am castigat sunt cele 20 de kilograme slabite si realizarea ca mai am, mai pot si mai vreau sa fac multe in viata. Nu vreau sa stau plangand peste 20 de ani ascultand laudele prietenilor pentru maretele mele realizari profesionale, daca vor fi si acelea. Vreau sa am un copil si vreau sa il invat sa viseze. Vreau sa pot si eu visa din nou…Mai sper!

Dileme existentiale din ciclul praxisului incomprehensibil…

Imi puneam ieri seara intrebarea (cel mai probabil extrem de stupida): cati oare dintre oamenii pe langa care trecem in fiecare zi pe strada, pe care ii intalnim la birou sau de care ne lovim in lift fac in viata ceea ce si-au dorit sau care obtin cu adevarat satisfactie din munca lor? Ma tem ca daca am sti cu adevarat raspunsul la aceasta intrebare am putea poza cu totii in Strigatul lui Munch. Intrebarea mi-a venit in minte in mod natural, socotind ca ma aflu oarecum intr-o situatie rara, determinata cel mai probabil de un complex de erori cumulate ce au dus la viata mea profesionala de acum, cea de zi cu zi. Apoi am revenit asupra gandului…Cei mai multi sunt de fapt tristi si nefericiti…Cum oare de reusesc sa se ascunda? Alta intrebare stupida de altfel, atata vreme cat eu insumi sunt unul din cei “ascunsi”…

De la aceste intrebari am pornit, si, dupa o destul de scurta analiza (nu mi-am permis una mai lunga atata vreme cat munca ma sleieste in fiecare zi de aproape orice urma de putere creatoare) am ajuns la urmatoarele cooncluzii:

  1. Este oarecum greu sa iti stabilesti la 18 ani un scop in viata, sau macar sa ai o reprezentare asupra a ceea ce doresti sa devii. Cred ca majoritatea tinerilor nu are maturitatea si nici indrumarea potrivita pentru a alege un drum “bun” in viata la momentul crucial cand liceul lasa loc facultatii si, teoretic, unei cariere;
  2. Chiar daca ai reusit sa iti stabilesti scopul (cu sau fara indrumare, avand sau nu informatiile utile, complete si pertinente cu privire la profesia aleasa) viata nu te-a pregatit si nu ti-a grefat acele abilitati menite pentru a face adaptarea mai usoara si a ascuti vointa necesara urmaririi scopului ales;
  3. De cele mai multe ori, in ciuda avantului care insoteste inevitabil tineretea, odata ce intelegi caracteristicile muncii alese, aptitudinile de care ai nevoie cu adevarat pentru a presta o munca de adevarata valoare (valoarea o inteleg aici asociata cu progresul, daca esti doar bun in ceea ce faci, de ce oare sa nu te indrepti spre ceea ce ai putea face “foarte bine” in loc de “bine”) si compari cele doua cu profilul tau real – adica cel pe care il descoperi odata format, in jurul varstei de 30 de ani – descoperi cu uimire ca daca ai fi avut “mintea ce de pe urma”, probabil ai fi ales sa faci altceva in viata.

Din cele trei concluzii trase mai sus, in realitate, ar trebui sa se nasca puterea de transformare, metamorfoza care a reusit in atatea cazuri fericite sa mane din urma creatie, descoperire si evolutie.

De ce alegem insa status quo-ul si staza, statutul de larva in locul celui de fluture este greu de inteles. De ce prefer sa traiesc in confuzie? De ce ma trezesc dimineata fiind incercat de senzatia cum ca locul meu nu este chiar cel potrivit? De ce ma intreb, ZILNIC, oare ce a fost in mintea mea cand am ales un drum care ma tine aproape toata ziua in casa si destul de departe de familie atata vreme cat in realitate eu as prefera sa stau afara, la aer, sub soare, cer si stele? De ce am acceptat sa las ziua de maine abandonata cu ignoranta inca de ieri sa imi schimbe ani si ani din viata, mii de zile de nerecuperat, o vesnicie de nopti, stele si cer…

Imi mai spun ca intrebarile sunt stupide acum. Imi soptesc apoi ca desi vadnegura sper ca de fapt va veni si un mic soare pe strada mea. Poate munca va fi cat de cat interesanta si voi uita de neplaceri, macar pentru cateva zile. Ei bine, zile insorite vin destul de greu. In realitate meseria pe care ti-ai ales-o este mai intotdeauna stresanta (fie ceva iti scapa/ti-e teama sa nu scape, fie nu te poti concentra pentru ca iti este scarba de porcariile din fiecare zi etc.), obositoare (munca ce si-a pierdut placerea din rutina este infinit mai obositoare decat o activitate facuta cu placere), nesanatoasa (stresul si oboseala vor marca sanatatea), te afecteaza/dezechilibreaza emotional si iti marcheaza – cu efecte negative semnificative – fiecare zi din viata.

Poate cineva sa produca raspunsuri – chiar si o timida baiguiala – la intrebarile de mai sus?

Poate vreunul sa spuna cu mana pe inima ca s-a impacat cu greul, nu regreta alegerile de la tinerete si, cu seninatate, isi asuma sincer viata de zi cu zi asa cum este ea, fara ocolisuri, declarand cu curaj si public ca nu are regrete? Nu ma gandesc acum la copilarii si vise precum “sofer de curse” sau “cosmonaut”…Ma gandesc la acea profesie aleasa cu maturitatea celor 30-35 de ani, cea ce chiar ti se potriveste cu adevarat…

Anxietate

Este destul de bizara senzatia de anxietate la miez de noapte cand, intors de la locul de munca, te intrebi daca solutia propusa este pana la urma cea potrivita, sau daca verbele au fost mestesugit alese astfel incat sa ii poti transmite clientului informatia corecta pentru a lua o decizie informata, fara a “prejudicia” prea tare vreun interes patrimonial. Nu mi-a placut prea tare senzatia!

Citatul necesar

“Ziua în care un om îsi dã seama cã niciodatã nu va putea sti totul este o zi de doliu . Vine apoi ziua când îl încearcã bãnuiala cã nu va putea sti nici mãcar multe lucruri , si în sfârsit , dupã-amiaza autumnalã când îsi va da seama cã niciodatã n-a stiut foarte bine putinul pe care îsi închipuia cã îl stie .” Julien Green

Flexibilitate si experienta

Mental flexibility, conversely, allows you to stay receptive to the feedback you get from a situation. The fact that a situation is stressful indicates that learning needs to take place. Learning converts stress into comfort. In order to do this conversion you need to take in the stress, accept it, and process yourself through it. Doing this requires flexibility, not toughness. You don’t distort the situation to fit your mind’s perception of it, but rather let go of your mind’s perception to see the situation as it is now. You do this in a matter-over-mind, not a mind-over-matter, approach. By engaging your body (matter) and keeping attention on the tasks your body is doing to climb, you allow your mind to accept and process the stress. What is required is to keep attention on the current task. Attention shouldn’t be on thinking about the climbing. This will lead to reinforcing the existing mental construct and enhance toughness not flexibility. Attention should simply be immersed in what your body is doing to climb.” Arno Ilgner – The mental toughness error

Ce am mai invatat intre timp…

Dupa ce am vizitat Parisu’ am invatat ca de acolo vine gourme-ul. Dom’ne ce mancare au omuletii astia acolo….

Ma rog, sa depasim partea cu mancarea. Per total pana acum (lecand de la 92,4 kg) am ajuns la 75,2 kg, catarite weekendul trecut. Per total astfel, se face ca am slabit 17,2 kg in perioada 26.03, de cand m-am apucat efectiv de acest demers, si pana in prezent. Nu cred ca e putin si nici “de rusine” sa slabesti in 4 luni si ceva 17 kg. Asa dupa cum m-am mai laudat, scopul este sa ajung la greutatea mea ideala din liceu si facultate de 67 – 69 kg. De acolo doar the sky is the limit sa zic asa…

Ce am mai facut intre timp a fost crescutul distantelor la alergat. Daca in perioada vizitei la Paris nu reuseam sa depasesc 8 – 9 km. acum reusesc fara prea mare sfortare sa trec de 15 – 16 km. Si aici mi-am stabilit un scop, si anume acela de a alerga 25 de km. pana pe 26.09.2012 (nu per total ci intr-o singura cursa…). De aici oarecum si increderea ca ultimele 6 – 7 kg. le voi da jos ce mai probabil usor dat fiind recentul target. De la sfarsitul lui septembrie voi abandona partial sala de fitness pentru panoul de catarat astfel incat la primavara sa scoatem capul la lumina pe peretii patriei.

 

Prima zi la Paris

Prima zi la Paris a fost una de tatonare si de cunoastere a imprejurimilor. Stam pe Quai de Valmy asa ca prima alergare la Paris a fost pe malul apei, cu ochii la ecluze si la viata de dimineata de weekend a parizienilor.

Ce pot spune la prima vedere este ca Parisul imi pare a fi o bijuterie in vitrina unui magazin de lux, spre deosebire de Roma care pare mai degraba vatra satului natal, mai calda, mai apropiata si mai de acasa. Parisul este superb insa nu sunt sigur daca as putea trai aici cu inima deschisa…

Sa vedem ziua de maine cum va fi!

Cu adevarat uimitor

Sambata ce vine, pe 26 Mai, ar fi trebuit sa promovez programul Couch 2 5 k. Nu o voi face insa. De ce? Pentru ca din saptamana 7 a programului (din cele 9) am depasit cei 5 kilometri. Nu cu mult insa de la zi la zi a fost din ce in ce mai bine. 5,2, apoi 5.5, apoi 6, cu ceva chin 7.5, de ce nu si 8 acum cateva zile. Dupa ce am depasit 8.5 nu a mai fost decat o formalitate sa imping limitele si sa ating in ultimele zile 9.2 apoi 9.6 si in final, ieri seara, 10.06 km. Totul in 1:08:16. Per total astfel, am promovat atat Couch 2 5 k cat si prima cursa de 10 k. Inainte de termen….Ceea ce este cu adevarat uimitor….

Pentru inca alte 3 sau 4 saptamani ma voi limita la cei 10 kilometri incercand sa imbunatatesc doar timpul, pana la ceva de genul 00:50:00 sau 00:45:00.  Rezumand, de prin 24 – 25 iunie si pana pe 24 – 25 iulie majoram distanta la 15 k sau mai bine, urmand ca lunile august si partial septembrie sa fie dedicate lui 20 k, jumatate de maraton. Ce e mai complicat este ca as incerca sa fac cate o jumatate de maraton de cel putin 3 ori pe saptamana….Aici sta dificultatea problemei!

Ce am invatat in ultimele 30 de zile

M-am apucat de miscare serioasa de pe 29 martie, adica de putin mai mult de 30 de zile. Am invatat insa destule in aceasta perioada destul de scurta de timp si anume ca:

1. Poti slabi aproape 8 kg. in numai 30 de zile daca faci miscare zilnic;

2. Cu niciun chip nu trebuie sa renunti la programul si rutina zilnica – ora 6:00 sculare pentru bicicleta / 6:45 pentru alergat;

3. Daca nu esti bolnav NU ai nicio scuza sa nu iti executi rutina;

4. Ar fi de preferat sa dorm cel putin 7 ore pe noapte – nu am respectat aceasta regula si am simtit de fiecare data efectele neplacute ale lipsei de somn;

5. Pot manca din cand in cand si in “afara” dietei fara totusi a exagera – efectele sportului zilnic m-au ajuat sa minimizez efectele negative ale catorva kilocalorii in plus;

6. BTW – Dieta is your FK Bible – stick to it. Trebuie sa fie destul de diversa, cu proteine, carbohidrati cat si grasime astfel incat sa nu cazi din picioare la efort. Am mai invatat ca trebuie sa mananc pentru a slabi. Daca nu mananci corect performezi fizic prost. Full stop;

7. Daca nu mananci destule fructe si legume (vezi EU) compenseaza usurel cu vitamine plus minerale;

8. Fumatul trebuie sa fie ZERO (not yet there…);

9. Bautul trebuie sa fie la 0,1 adica in weekend un pahar – doua de vin – de preferat rosu – nu va strica. Berea este absolut interzisa;

10. Dulciurile trebuie sa fie tot la 0,1 – nu o sa mori de la cateva cuburi de ciocolata DACA este neagra (concentratie mai mare de cacao si mai putin lapte);

11. Desi se zice ca e bine sa lasi zile de odihna intre antrenamente, la inceput, avand in vedere ca nu va fi vorba de antrenament de mare intensitate, trebuie sa executi rutina ZILNIC, 7/7 zile, 365-366 zile pe an. Dupa ce vei performa cu adevarat si vei progresa semnificativ te poti gandi la pauze pentru a lasa muschii sa se refaca;

12. NU alerga calcand cu calcaiul primul. Alearga pe toata talpa, de preferinta doar atingand usor cu calcaiul si ruland total talpa pana la varful degetelor;

13. NU tine mainile la nivelul pieptului cand alergi. Din experienta pot confirma ca tensioneaza muschii mainilor cat si ai cefei si ai umerilor, generand discomfort si reducand destul de mult performanta. Lasa mainile lejer la nivelul (putin peste) solduri, cu degetele relaxate (nu in forma de pumn), eventual cu degetul mare si aratatorul abia atinse.  Miscarea mainilor este sanatoasa atata vreme cat nu depaseste 20 – 35 de centimetri bazinul;

14. Pe masura ce alergi poti integra si alergatul pe scari. Eu am incercat prea devreme si tot ce am obtinut a fost o saptamana dupa de chin si performanta redusa. Lasa macar 2 – 3 luni de alergare in spate si termina Couch-to-5k inainte de a te apuca de alergat pe scari. Este intr-adevar o mina de aur pentru consumul de calorii insa antrenamentul executat gresit, neincalzit sau fara experienta si rutina necesare te poate lasa golit de energie pentru mai multe zile…;

15. NU te teme de “platou”. Platoul este acea perioada in curele de slabire sau pregatirea sportiva in general cand vedem ca organismul nu mai da rezultatele scontate (ca de exemplu in loc sa slabesti cate 1 kg. pe samptamana, ca in primele 2 – 3 saptamani vei slabi doar 400 de grame sau chiar si mai putin). De cele mai multe ori este vorba doar de acomodare a organismului cu efortul si pe masura ce perseverezi rezultatele vor raparea. NU dispera si NU renunta. Este chiar momentul sa te concentrezi si mai mult pe SCOPUL ce trebuie atins. Stiu ca de cele mai multe ori te poate demoraliza lipsa unui progres vizibil si imediat (din proasta obisnuinta suntem dresati cu instant gratification, asa ca lipsa imediata a gratificatiei duce la pierderea interesului) insa vizualizarea SCOPULUI te poate tine pe linia de plutire. SCOPUL nu este sa slabesti x kg. AZI ci x kg. in urmatoarele 6 luni. SCOPUL este sa alergi 5 km. dupa 9 saptamani de antrenament si nu AZI, in saptamana 2 de antrenament. Pus cap la cap cheia ar fi perseveranta si dorinta sincera de a atinge rezultatul. Odata atins trebuie numai sa ridici stacheta. Repetat de cate ori poti;

16. No pain no gain este intr-adevar un principiu de baza, DAR: (a) deca ai greutati in respiratie, simti greutate pe piept, te doare pieptul si/sau mana stanga in timpul efortului, opreste antrenamentul si mergi urgent la doctor, si (b) durerile de articulatii sunt inerente  in mai toate sporturile aerobice si trebuie sa te obisnuiesti cu ele. Durerile grave pentru care nu te vei consulta cu doctorul te vor costa insa antrenamentul pentru multe luni de acum incolo. Durerile musculare nu sunt asa de grave. Muschii invata si pana la urma te vei obisnui cu ele. Daca acum cateva saptamani nu imi puteam tine sotia in brate dupa doar 15 km. de bicicleta acum dupa 30 de km. durerea a disparut sau mi se pare nesemnificativa. Durerea se va integra in peisaj si din pacate nu va disparea niciodata atata vreme cat incerci sa te perfectionezi permanent;

17. Fara gluma, alege un ROLE MODEL la care sa te uiti cu admiratie. Eu mi-am ales Legiunea Straina, un corp de elita pe care l-am respectat intotdeauna. Gasesc incitant si deasemenea motivant sa citesc despre acest subiect, activitate ce ma tine focused pe obiectivele mele marunte…

Legiunea Straina 4

Inca un rand scurt de filme si cateva link-uri utile celor interesati de Legiunea Straina.

1. Kolwezi 19 Mai 1978aici

2. Legion Etrangere – Instructeur Afghanistan1234

3. Musique Principale – Legion Etrangere1234

4. Bear Grylls – Escape to the Legion12

5. La face cachee de la Legionaici

Si cateva site-uri utile in ceea ce priveste Legiunea Straina:

1. Portail Internet de la Légion étrangère – http://www.legion-etrangere.com/

2. Magazinul oficial al Legiunii Straine – http://www.legion-boutique.com/

3. Site-ul de recrutare al Legiunii Straine – http://www.legion-recrute.com/fr/ou.php

4. Cel mai mare si mai serios forum despre (si in special cu Legiunea Straina) – http://www.cervens.net/legionbbs123/forum.php/

5. Kepi Blanc – http://www.kbmagazine.com/

6. Fanion Vert – site neoficial despre Legiunea Straina – http://www.fanion-vert-rouge.info/

7. Un alt forum cu si despre Legiunea Straina – http://www.legion-etrangere-munch.com/forum

8. Anciens de la Legion Etrangere – http://www.legionetrangere.fr/

9. Un alt forum cu si despre Legiunea Straina – http://www.xn--lgion-trangre-asso-1vbjf.com/forum/index.php?s=7495914618434ce0fcbc918cfa07b201

10. Inca unul – http://patrianostra.forum-actif.eu/forum

11. Cu si despre Legiunea Straina – http://aale33.e-monsite.com/

12. Anciens de la Legion Etrangere – Montpellier – http://www.aaleme.fr/

13. Site neoficial 2REP – http://2rep.free.fr/legion-etrangere/

14. Connaître la Légion Etrangère –  Vive la Legion – http://www.vivelalegion.com/

15. Site neoficial 1REP – http://paralegion.free.fr/1rep.php

16. Muzica Legiunii Straine – http://www.deezer.com/fr/search/l%C3%A9gion%20%C3%A9trang%C3%A8re

17. Road to Aubagne – http://theroadtoaubagne.wordpress.com

 

Legiunea Straina 3

Continuam post-urile cu filme despre Legiunea Straina.

1. Tribute to French Foreign Legion – aici

2. La Guerre! 1CC 2reg in Afghanistan 2008-2009 – aici

3. Clip 2REP – Le 2 REP en action! – aici 

4. 1er REG – 12

5. Legion Etrangere – Legionnaires Parachutistes – aici

6. 2 REP Cote d’Ivoire – aici

7. Le 2 REP , Les Légionnaires Parachutistes – aici – 52 min.

8. Foreign Legion in the 1st Gulf War – aici

9. Legio Patria Nostra documentary(legacy of kepi blanc warriors) – aici

10. Fremdenlegion – Deutsche in der Fremdenlegion – aici

11. Deutsche Legionäre im Indochinakrieg – aici

12. Fremdenlegion – die Hölle im Regenwald Doku – aici

13. Mythos Fremdenlegion – Deutsche in Frankreichs Diensten – aici

14. Krieg Im Dschungel – Bei Den Einzelkämpfern Der Fremdenlegion – aici

15. Legioona vuonna 1989 osa I – aici

16. En Quête D’action La Légion Étrangère – aici

17. 2REP STAGE COMMANDO à DJIBOUTI – aici

Legiunea Straina 2

Stiu ca poate parea ciudat insa mi-am pus in cap sa incerc sa adun laolalta din foarte multe surse cat mai multe filme documentare sau materiale difuzate in cadrul programelor de stiri, cu si despre Legiunea Straina. Nu am remarcat pe niciun alt site un asemenea demers asa ca merg inainte cu intiativa, avand deasemenea rugaminte ca in cazul in care remarcati ceva pe undeva pe net ce nu se afla in lista din cele doua post-uri, sa imi dati de veste. Nu cred ca sunt de interes materialele de 1 – 2 minute ce abunda pe youtube ci acele materiale mai consistente, in orice limba s-ar gasi, astfel incat sa avem acces mai usor la modelul de viata impecabil al legionarilor.

1. Legion Etrangere – Ecole d’Elite 1234567 8910

2. Legionnaire allemand 1 23456

3. Legionnnaire Lopez – French Guyana – 123578 (lipsesc deocamdata 4 si 6)

4. Quotidien – Legion Etrangere – 1 – 234567

5. Musees de la Legion Etrangere – 12 34

6. French Foreign Legion: Tougher Than the Rest 1/3

7. French Foreign Legion: Tougher Than the Rest 2/3

8. French Foreign Legion: Tougher Than the Rest 3/3

9. French Foreign Legion – 6 Weeks in the Green Hell

10. Lost legion – 11 min

11. 2 REP – 4 min

12. The French Foreign Legion presented by Simon Murray – aici – 50 min.

Legiunea Straina

Am un deosebit respect pentru soldatii Legiunii Straine Franceze. Nu cunosc decat cateva date din istoria legendara a Legiunii, aspect pe care doresc sa il rectific in viitor. Din tot ceea ce am vazut si citit insa, am observat o fenomenala putere psihica, rezistenta la efort si corectitudine, iar toate aceste calitati ma ajuta sa folosesc acest model pentru a-mi configura putin cate putin ce am de facut in viitor, macar pentru a pune ordine in jurul meu. Cred ca din aceste calitati m-am si inspirat de fapt in ultimele saptamani pentru a face efortul de a schimba cate ceva in viata de zi cu zi.

Astfel, vreau sa pun laolalta cateva din filmele care m-au inspirat:

1. French Foreign Legion FIGHTING & TRAINING – 95 min.

– French Foreign Legion FIGHTING and TRAINING Part 1 with english subtitles

French Foreign Legion FIGHTING and TRAINING Part 2 with english subtitles

French Foreign Legion FIGHTING and TRAINING Part 3 with english subtitles

French Foreign Legion FIGHTING and TRAINING Part 4 with english subtitles

– French Foreign Legion FIGHTING and TRAINING Part 5 with english subtitles

French Foreign Legion FIGHTING and TRAINING Part 6 with english subtitles

French Foreign Legion FIGHTING and TRAINING Part 7 with english subtitles

French Foreign Legion FIGHTING and TRAINING Part 8 with english subtitles

French Foreign Legion FIGHTING and TRAINING Part 9 with english subtitles

 French Foreign Legion FIGHTING and TRAINING part 10. Final

2. “Je serai Légionnaire” documentaire France 5aici – 52 min.

3. Warriors of the French Foreign Legionaici – 50 min.

4. Foreign Legion (VHS rip)aici – 51 min.

5. Immersion Totale – A La Legion Etrangere-France 2 – aici – 1 ora 44 min.

6. Foreign Legion (VHS rip)aici – 48 min.

7. French Foreign Legion: Legion Etrangere – Les Recrues de la Seconde Chanceaici – 1 ora 13 min.

8. French Foreign Legion: Legion Etrangere – Des Hommes Sans Passeaici – 1 ora 10 min.

9. Legion Etrangere – Enquete W9aici – 1 ora 32 min.

10. Histoire de la génése de la légionaici – 50 min.

11. Legion Etrangereaici – 60 min.

12. French Foreign Legion: GCP Le Groupement des commandos parachutistes 2 REPaici – 53 min.

13. Elite fighting forces – Foreign Legionaici – 55 min.

14. ENQUETE les hommes sans noms-Legion etrangereaici – 60 min.

15. Harry Roselmack en immersion sur le theatre afghanaici – 1 ora 33 min.

M-am trezit din alergat…alergand

Conform lui Couch 2 5k azi era zi de antrenament, Saptamana 5 Antrenamentul 1. Ar fi implicat 5 min alergare, apoi 3 mers, 5 alergare, 3 mers si apoi 5 alergare. Bun si facut! M-am apucat cu drag si spor de alergat si mi-am bagat in urechi Scars on Broadway ca imi place genul…

Si am facut programul. Numai ca la sfarsit nu am auzit in casti felicitarile de “Well done” de la sfarsitul cursei (probabil era faina melodia) asa ca m-am trezit dupa doua ture de parc (adicatelea cam de vreo 2 ori cele 5 minute finale) cu gandul ca fie alerg eu prea repede fie timpul a luat-o razna. Nimic nu era in neregula cu exceptia urechilor mele care nu mai auzisera indicatia sa ma opresc din alergat. Cu aceasta ocazie am depasit involuntar bariera celor 5.000 metri, alergand vreo 5.400 de metri :). Funny thing. Nu credeam ca o sa pot alerga de acum continuu cei aproape 2 km. ce reprezinta in fapt cele doua ture – in loc de una – de parc.

Life through MY lens