Category Archives: Diverse

Prima zi la Paris

Prima zi la Paris a fost una de tatonare si de cunoastere a imprejurimilor. Stam pe Quai de Valmy asa ca prima alergare la Paris a fost pe malul apei, cu ochii la ecluze si la viata de dimineata de weekend a parizienilor.

Ce pot spune la prima vedere este ca Parisul imi pare a fi o bijuterie in vitrina unui magazin de lux, spre deosebire de Roma care pare mai degraba vatra satului natal, mai calda, mai apropiata si mai de acasa. Parisul este superb insa nu sunt sigur daca as putea trai aici cu inima deschisa…

Sa vedem ziua de maine cum va fi!

I am no longer a smoker

A venit si acest moment. Nu stiu prea bine sa spun de ce tocmai acum dupa nenumarate incercari esuate. Am ajuns pana la urma sa imi cumpar si o tigara electronica. Nu a costat mult (cam 400 de lei cu tot cu rezerve, 2 buc. pentru mine si sotie). Este absolut inutila…Singurul avantaj ar fi ca in loc de 2 pachete pe zi am ajuns sa fumez doar unul. Ma enerveaza si tigara electronica. Curge. Trebuie sa o incarci. Te mozolesti pe maini cu zeama de nicotina. Iti curge din tigara in rucsac si apoi pute. Sau, si mai rau, risti sa iti curga in sacou sau pe camasa. Asa ca, ma las….ce naiba atata fandoseala cu fumatul asta si ce atata domnisoreala? Ce mama naibii trebuie sa astepti, sa te hotarasti apoi sa mai astepti un pic pentru a renunta la ceva ce sigur te omoara. Iti omoara si timpul si plamanii…Si o sa si alerg mai bine!

Swallow the Sun 2012

 

My Child, I will bury you on the highest hill,
beside the tallest tree where winter will cover you
and build the biggest castle.
There I will bury you, from the arms of your mother.

Soon the angels will carry you over the edge of the world,
lead you through the deepest forest,
away from sickness, into the light.
Sleep my child, lay down your head and leave this pain,
I’ll read your these last pages of the tale.

To endless morning I’m cursed from here on;
you will be taken, I was meant to stay…

The Emerald Forest was quiet
and the deep green of the diamond leaves
was glimmering in the sky high tree tops
on the gentle wind, tall as the mountains in the east.
Echoes of the steps of giants
were fading like the beat of your weak heart.
Shades of night welcome you with a twisted smile.
Slowly with every tiny breath.

Hold my hand tight, nothing will hurt you here.
You are almost home my little angel, I will lead you through.

Night creatures, unicorns and white owls,
treasures hidden in the emerald glow.
Green light on the white altar and the black throne,
choirs of ancients blessing your passage to the world below.

The path through the woods was getting narrow
and the aisle of trees shaded the last light of the moon.
But the light from the candles on the bridge across the water
lit the way from emerald steps, marking our trail deeper.

This is the frontier as far as I can pass,
but the calling of the Blackbird will lead you on from here.
Every tear will turn to an emerald in this forest,
and this is where it ends, the cry turns to laughter, my son.

You will be taken, I was meant to stay, my loved one.

Swallow the Sun – 2012 – Emerald Forest and the Blackbird

Apropos de ce ziceam mai devreme. Sa descoperi muzica noua si sa te bucuri de ce descoperi…

Schimbare in player

Gata! M-am ofticat! Desi ma tot laud ca ma tin lacurent cu scena muzicala m-am prins ca in player am tot Megadeth-ul de acum 20 de ani alaturi de diverse alte chestii pe care le stiu aproape pe de rost…Ma fac naibii de rusine! Astfel, am luat hotararea curajoasa de a sterge din player mai TOT (cu exceptia Slayer-ului – South of Heaven si Seasons in the Abyss, neste Sepultura si ceva System of a Down). De astea nu am putut deocamdata sa ma ating..deh..desi deaca ma intrebai acum vreo 20 de ani nu as fi declarat public ca fix aceste albume vor fi pe lista mea de ascultat peste 20 de ani (fara SOD ca nu cantau acu 20 de ani).

Interviu de acum 20 de ani…Reporter: Ce credeti ca veti asculta peste 20 de ani din ce se canta acum?…Raspuns probabil: Maiden tata, orice, Metallica (asta inca mai ascult desi istoria pare a se fi terminat prin 1988), Purple, Zep…fix astea. Ma rog, ridiculous me!

Ideea e ca am luat-o cu inceputul anului. Ma uit pe Metalfan si culeg din lista de albume nou lansate si ma apuc sa bag in player. Si descopar chestii foarte simpatice, ca de exemplu albumul Alcest – Les Voyages De L’Ame sau Dream Theater – A Dramatic Turn Of Events. Vreau sa ma aduc la zi asa ca voi asculta cu mult curaj chiar si Biohazard care ma enervau sincer acum 20 de ani. La o prima ascultare insa, albumul de 2012 – Reborn in Defiance pare chiar tare, foarte tare.

Ma apuc si de preumblat pe la concerte. Ce mama naibii am asteptat atatia ani? Ma rog, ar fi si pacat la ce concerte sunt anul asta. Nu zic de Europe ca ar fi mare rusine dar Motorhead chiar merita vazut. Lista continua…

Sa ne mai distram cu ceva

“It is time to prepare for the unthinkable: there is now a significant probability the euro will not survive in its current form” – Wolfgang Münchau – Europe is now leveraging for a catastrophe

“Time is running out fast. I think we have maybe a few months — it could be weeks, it could be days — before there is a material risk of a fundamentally unnecessary default by a country like Spain or Italy which would be a financial catastrophe dragging the European banking system and North America with it. So they have to act now.” – European Central Bank, Citibank’s chief economist Willem Buiter

 

 

 

Yes (Minister/Prime Minister) – un super serial

Nu am putut sa ma abtin si sa comentez serialul Yes (Minister/Prime Minister). Detalii tehnice le gasiti lejet pe Imdb astfel incat nu am de ce sa insist. Daca veti urmari acest serial – eu pana acum am vazut aproape o serie din Yes, Minister si aproape tot Yes, Prime Minister va veti delecta cu clasa noastra politica vazuta asa cum pot englezii sa isi vada conducatorii (de fapt cum ii vedeau, in anii ’80). Este chiar simpatic si daca il pui pe Boc sau Basescu in locul lui “Hacker” chestia devine extrem de simpatica. Il gasiti si pe Vplay (dar numai Yes, Prime Minister), restul va descurcati voi. Am aflat de acest serial de la niste prieteni din Canada si chiar se potriveste clasei politice romanesti…iti vine sa innebunesti!

Nu voi uita niciodata cum seful administratiei publice a manipulat in unul din episoade atat primul ministru cat si guvernul per ansamblu astfel incat sa poata obtine o marire de salarii in administratie. Si cum – ca la noi – a legat salariile membrilor parlamentului de cele din administratie, a echivalat functiile chiar in momentul in care cei din parlament doreau sa isi mareasca salariile. Astfel, maririle facandu-se corelat, nu putea fi evitata cresterea de salarii in administratie atata vreme cat si parlamentarii doreau o crestere. Tot asa, se gandeau cei din administratie ca daca vor “reforma” sistemul administrativ astfel incat o parte din personal sa nu mai para a fi “administrativ” iar cresterile sa nu mai fie infioratoare. sau cum sa mascheze cresterile de salarii in bonusuri, mariri de diurne si altele…Chiar merita sa va uitati!

Sibiu – 5 – 14 august 2011

Suplimentar Cretei, am ales impreuna cu soata mea sa ne petrecem restul de concediu – 9 zile si anume – in zona Sibiului, avand in vedere si participarea subsemnatului in calitate de spectator la Festivalul Art’mania la mijlocul lui August. Zis si facut, m-am apucat de cautat (cu ceva vreme inainte de Creta) sa caut cazare, avand in minte cateva criterii esentiale pentru selectia potentialoei locatii:

  • sa fie in apropierea unui drum care sa imi permita accesul destul de facil la locatie;
  • sa fie de dimensiuni reduse, de preferinta doar cateva camere;
  • sa fie de calitate, si aici am aplicat principiul de 4 sau 5 margarete “only” (desi criteriul e tricky atata vreme cat sunt idioti care creaza un aer de lux cu plasma in camera si un verde fosforescent pe perete de nu te vezi…Riscurile Romaniei);
  • sa aiba site astfel incat sa vad mai bine cu ce ma confrunt;
  • sa aiba net, nu neaparat cine stie ce high-speed-broadband ci un net decent, eventual cu wireless in camera ca, deh, de cand cu tableta m-am obsnuit sa citesc fara lumanare pe kindle seara.

Dupa ce am terminat investigatiile, am revenit la o pensiune de care stiam de la bun inceput, fiind  identificata deja de vreo 2 ani in vederea unei vizite. Pensiunea se numeste Casa Mosului si se gaseste pe drumul national 7c, desprins din European, practic drumul ce porneste pe Trasfagarasan intre Sibiu si Brasov, la aproximativ 45 de km. de Sibiu si la cam 110 de Brasov. Locatia e superba, in sat dar la marginea satului, pe o strada laterala si nu are parte de zgomotul si zumzaiala de masini ce colcaie (mai ales in weekend – aviz amatorilor, caci gazdele ne-au spus ca din cand in cand vara sunt cozi de muuuulti kilometri pe Transfagarsan) pe drumul national. Dupa ce se trece de biserica Sf. Nicolae (cred), apoi casa memoriala a lui Badea Cartan, la cam 100 de metri se vede mare pe o casa un banner cu Casa Mosului. de acolo se urmeaza strada si nu aveti cum mai gresi.

Partea practica trebuie luata in considerare. Rezervarile se fac pe net folosind formularul de rezervre de pe site, iar una din fiicele proprietarilor va va raspunde referitor la solicitarea voastra. Daca va pune naiba sa nu faceti rezervare se chama ca ati imbulinat-o caci locul e chiar fain, lumea a aflat de el, si in 9 nopti cat am stat noi nu au avut decat o camera – o noapte libera. Iar camerele sunt doar 5!

Pe scurt despre casa si oameni.

Curte mare cu poarta impunatoare astfel incat nu te vede nimeni de pe strada. Curtea e cam de 1000 de metri patrati, dreptunghiulara, cu casa pe dreapta cum intri. balcoanele nu sunt la strada (cool) ci spre curte, si anume 3 balcoane, la camerele 2, 3 si 4. Celalte doua camere nu au balcoane. Casa e faina, facuta parca pentru locuit si nu pentru pensiune. Bine izolata termic – afara frigut si inauntru absolut decent dupa 2 zile de 11 – 13 grade. Nici nu se incinge exagerat cand e cald afara (am prins si o zi blestemata cu 35 de grade in termometre). Parterul e compus dintr-un living enooorm de cam 90 de metri patrati, in L, cu bucataria, toaletele de serviciu si semineul in interiorul L-ului. Semineul este superb, cladit masiv, din piatra de rau lacuita. Bucataria este complet utilata (nu am gasit ceva sa ne lipseasca timp 9 zile).

O terasa spre curte (maricica, cam de vreo 30 de metri patrati) completeaza parterul, spre curte. Terasa e acoperita si gandita fain, ridicata la vreo 60 de centimetri de pamant si cu acoperisul cazut din cel al casei, ceea ce asigura o circulatie buna a aerului si reduce sansele sa mori sufocat de caldura acumulata intr-o terasa pipernicita cu tavanul peste tine.

Etajul are cele cinci camere, dispuse in jurul casei practinc dintr-un hol central accesibil pe o scara din busteni. Camerele sunt decente ca suprafata, au cam 14 mp., trei dintre ele si balcon. Baie in fiecare, lucrata bine 9de multe ori ma uit la gresie, faianta si fitting-uri sa vad cum

Oamenii sunt tare faini. Ardeleni de la Sibiu, relocati partial caci doamna e nascuta la Tg. Mures si abia apoi mutata la Sibiu. Chiar mai bine cu mureseni pe acolo.

Chestii de facut si vazut in jur (sau nu, dupa caz):

Transfagarasanul

Despre Transfagarasan nimic de spus de data asta, ca si de data trecuta. A fost dragutel pana la Balea Cascada. Apoi a picurat putintel. Apoi a venit ceata. S-a ridicat ceata. Am ajuns la Balea lac unde am zarit lacul, doar putin, pentru ca a venit din nou ceata :). Am coborat apoi, cu oleaca de ploaie si gata. Mentiunea e ca drumul din Judetul Sibiu este acceptabil pe cand cel din Judetul Arges este in continuare de pomina, dupa cum mi-a povestit un amic care a facut o plibare pe acolo in aceeasi perioada.

 

Manastirea Carta (ruinele manastirii cisterciene)

Manastirea Carta se afla in localitatea Carta (cum vii dispre Brasov spre Sibiu, cam cu 1 km inainte de giratoriul spre Transfagarasan), beneficiind si de un panou care ne indica drumul spre ruine. Ruinele apartin fostei manastiri cisterciene amplasate in Tara Fagarasului, actualmente biserica evanghelica germana. In curtea interioara (fost naos cred al bisericii manastirii pe vremuri) sunt morminte ale soldatilor germani ce au cazut pe frontul din Romania in primul si ce de al doilea razboi mondial. Foarte fumos intretinute de altfel de comunitatea locala germana.

Manastirea Sambata de Sus (Brancoveanu)

Manastirea Sambata de Sus (aka Manastirea Brancoveanu) este un asezamant monahal de calugari, activa din anul 1657.Manastirea se gaseste (logic…daaaa) in localitatea Sambata de Sus, la (cred) vreo 20 de km de drumul european Sibiu – Brasov. Manastirea este superba, foarte “asezata” sa zic asa si se vede ca domneste bunastarea acolo.

Partile mai nasoale sunt tarabele din fata manastirii. NU stiu de ce dar ma deranjeaza de fiecare data cand gasesc asa ceva la o manastire. Oamenii din Moldova au macar bunul simt sa NU organizeze un asemenea talcioc in preajma manastirilor. Ma rog, chestii oribile in genere se vand pe acolo precum icoane “la kilogram”, diverse tipuri de matanii si iconite alaturi de porumb fiert vandut la colt de strada, bijuterii, jocuri de table si baloane, arta de cea mai joasa speta (inclusiv o reproducere dupa Gioconda lui Leonardo…da…ati auzit bine) cat si, nu in ultimul rand adevarata bijuterii de asezat in vitrina tugulanului precum bibelouri cu Steaua si Dinamo. Cam toate astea chiar inainte de intrarea in Manastire.

Daca ai bunavointa sa intri in curte (si sper sa o aveti) veti gasi un magazin adevarat de obiecte de cult, inclusiv icoane (de data asta sfintite si de calitate), carte crestina cat si, in mod ingenios, ghiduri despre Romania. Nu va recomand sa popositi la restaurantul amplasat pe dreapta chiar la intrarea pe aleea spre manastire. Am zabovit mai bine de 30 de minute in speranta ca un chelner ne va baga in final in seama, si asta dupa ce le-am facut de cateva ori semne. Cand am indrazint sa deschidem gura am fost repeziti cum ca “o sa vina colegul” care are in grija partea noastra de terasa. Nu a mai venit asa ca am plecat…Trist!

Sibiul vechi

Sibiul vechi este superb si nu am de gand sa va plictisesc cu povestioare sau cu “Oau” ce fumos au renovat cladirile. Foarte bine si foarte fumos. Bravos primariei! In schimb voi comenta putintel strazile laterale, intre centru/Piata Mare si zidul exterior al cetatii. Pe aici nu s-a intamplat mai nimic. Cladirile nu arata bine si nici nu pare sa fie vreo sansa sa se “faca bine” in curand. Strazile nu prea sunt reparate si, desi in general pare curat, strica impresia de frumos pe care ti-a indus-o centrul propriu zis. Sper numai sa se indrepte.

Ca mentiuni, amintesc doua restaurante absolut cool si anume: (a) Crama Sibiul Vechi – amplasata pe Papiu Ilarian si (b) La Turn, chiar in Piata Mare, inainte de pasajul spre Piata Mica.

Gradina zoologica

Gradina Zoologica Sibiu este un loc destul de trist. Desi pe site scrie ca au fost extinse diferite spatii destinate animalelor, gradina zoologica ce domneste pe 15 hectare pe Calea Dumbravii nu e intr-o stare prea buna. Animalele arata in general bine insa parcul – gradina in sine pare a avea nevoie de o reamenajare. In plus, ar trebui ca fie sa nu mai fie vizitata (pentru ca vizitatorii sunt problema) fie sa isi schimbe parte din personal (daca acestia sunt problema) caci toaleta parcului nu poate fi folosita. Nu stiu altii ce experiente au avut insa nici eu si nici sotia nici macar nu am putut intra in amplasament. Iarasi trist!

Muzeul civilizatiei populare “ASTRA” din Dumbrava Sibiului

Aici cam toate bune. Muzeul se afla tot pe Calea Dumbravii, la cativa pasi de intrarea in Gradina Zoologica (ma rog, la cateva sute de metri pe aceeasi parte). Parcul este enorm si foarte bine intretinut. Casele sunt reconstruite aerisit si chiar ai senzatie ca esti pe ulita unui sat adevarat. Am picat in vizita chiar la Targul de Sf. Maria – organizat in fiecare an in preajma sarbatorii (anul asta intre 12 si 14 August). Pe la fiecare casa erau mesteri din zona respectivei case si totul parea mult mai fun asa. Mentiuni negative trebuie sa fac doar cu privire la restaurantul din parc (nu mai tin minte cum se numeste dar e aproape de malul lacului prin spatele morilor de vant…).

Terasa pare ok la prima vedere insa: (a) personalul cam ia clientii la misto (b) ne-a fost indicat ca am putea scruma pe jos atata vreme cat nu ne-au fost furnizate scrumiere iar (c) mancarea nu e deosebita (am incercat pastrama de oaie si a fost practic de namancat…).

Pastravaria Sambata

Pastravaria Sambata de Sus se cheama acum Floarea Reginei . Momentan nu le merge site-ul din pacate…a fost suspendat. Oricum, locul este tare fain. Poate numai pentru mine care ma gandesc cu jind ca de acolo mai sunt doar vreo 3 ore pana la Cabana Sambata. Ma rog, locul este simplut, un hotelas cu vreo 20 de camere (probabil de 3 stele) si un restaurant micut in care, ce sa vezi, se serveste pastrav alaturi de “suc divers” la 0,5 si 2 litri. Singura chestie mind-numbing de aici sunt preturile (si nu in sensul ca ar fi mari). Cine a mai vazut portia de cartofi la 4,67 lei sau salata, sa zicem la 6,78 lei. Cred ca fie contabilul a innebunit fie cum iese din calculator adaosul asa iese si in meniu pretul. Ciudat!

Pastravaria Albota

Aici nu cred ca as mai reveni. Locatia e superba si iti lasa un loc anume in inima drumul lung pana la pastravarie de la drumul national (iesi din Arpasu de Sus si tooooot o tii la deal spre munte). Pastravaria are si un fel de prezentare aici, unde puteti vedea si ceva poze, zic eu ilustrative. Se categoriseste pa 4 stele si are si magazin de comercializare a produselor proprii, provenite atat in pastravarie cat si de la ferma din satul Nou Roman. Ce cred ca poate sa se constituie intr-o solutie de izgonit vizitatori – cel putin vizitatori precum subsemnatul – sunt in primul rand inghesuiala (zeci de masini in parcare) si atmosfera de o oarecare proasta calitate (un fel de lautari ce zdranganeau in boxe – cam tare zic eu – melodii amestecate haotic, variind de la muzica populara locala la Dan Spataru, romante si altele asemenea). Puncte proaste ia si sectiunea fumatori a restaurantului unde transpirai stand fara niciun pic de ventilatie sau vreo urma de aer conditionat. Iarasi trist! Dar vorbesc pentru mine si nu pentru altii, caci se pare ca este o destinatie indragita, ma rog, cred eu avand un public tinta printre care nu ma numar si eu…

Herghelia de cai lipitani de la Sambata de Jos

Herghelia de lipitani nu are site din pacate insa spectacolul a fost superb. Am vizitat herghelia si apoi am revenit sambata, pe 13 august , la zilele hergheliei si am vazut o gramada de cai superbi. Mertita sa vedeti caii si sa admirati oamenii care au grija de ei.

Creta – 30 iulie – 3 august

Am plecat in Creta pe 30 Iulie cu gandul ca ne va manca caldura si vom lesina efectiv pe strada. Nu ma gandisem la acest aspect pana cu vreo doua saptamani inainte de plecare, cand, comentand cu colegii la munca, am desoperit ca in Grecia este…cald. Foarte cald! Ei bine, nu ar fi trebuit sa fiu un geniu sa descopar un asemenea adevar absolut. Alternativele ar fi fost in realitate Bulgaria (mai putin cald – insa activitatea restransa in resort) sau Turcia (foarte cald in acea perioada – activitatea fiind restransa tot in resort).

Asa am ales Grecia, mai precis Creta, o destinatie mai putin freventata de romani care prefera in cea mai mare majoritate all-inclusive pe continent. Nu are rost sa discut cu prea multe detalii de ce am ales Creta. Are munti la 20 de km de mare, peisaje superbe, sate absolut traditionale unde domneste o saracie destul de apropiata de cea de la noi de la tara prin satele din sud-estul Romaniei. In plus, am mizat si pe un numar mai mic de turisti si pe mai multa liniste. Alegerea a fost corecta si poate fi corecta pentru orice alt turist ce alege Creta, cu conditia sa NU locuiasca in marile centre turistice precum Hersonnissos si altele asemenea, orasel cu plaje destul de multe insa absolut sufocat de atmosfera de Mamaia timpurie, dublata de strazile din Napoli unde Dolce & Gabbana si Armani – genuine original fake – domnesc la toate colturile.

Am ales pentru cazare un sat mai dispre munte, la Koutoulufari mai precis, la 25 de km de Heraklion si aeroport si la cam 20 de minute pe jos sau 4 – 5 cu masina de la Hersonnissos si plaja. Satucul e urcat foarte fain, pe coasta unui munte si are o vizibilitate superba spre mare. Sat traditional, influentat putin de turismul oarecum intensiv.

Pensiuni cam la tot pasul – fie B&B fie apartamente de inchiriat. Accesul spre satuc se face cel mai usor de la ierirea din Hersonnissos spre Heraklion pe drumul secundar, paralel cu marea, chiar langa supermerket-ul SPAR, cum vii din Hersonnissos spre stanga sau de la Heraklion la dreapta. Sa ajungi in Hersonnissos e usor daca iesi cu masina de pe autostrada ce duce de la Heraklion spre Agias Nikolaos si estul Cretei, la iesirea de la Kastelli (cred ca se cheama, dar e sigur cu Kastel-ceva), si anume a patra iesire dinspre Heraklion spre Agias Nicolaos (sensul spre est al autostrazii).

Autostrada e un cuvant foarte mare pentru ca patru benzi (doua pe sens) sunt numai pe ici pe colo, in cea mai mare parte fiind vorba de un drum de genul Bucuresti – Urziceni, oleaca mai bun, cu doua benzi plus una de rezerva. Si o sa folositi banda de rezerva des pentru ca soferii greci, inclusiv cei de tiruri, autobuze, microbuze si orice alt vehicul va puteti imagina sunt complet sonati. Scrie restrictie la 90 si din spate vine vantul cu claxonul sa treaca el cu 130 si asa mai departe. Lovitul masinilor e o oarecare regula si rare sunt masinile care sa nu aiba macar vreo doua trei zgarieturi prin locurile esentiale. Asta-i viata si trebuie sa te adaptezi si sa te feresti. Nu degeaba e Grecia pe locul 1 la decesul pe drmurile publice, noi romanii fiind pe locul 2. Beware!

Povestea practica a vizitei?

Inchiriat masina: de la Atlas Choice – am inchiriat un Volvo S40 cu cutie manuala la pretul de 265 de Euro (cinci zile) cu tot cu sofer aditional si toate asigurarile posibile, fiind oarecum avizat de starea de spirit pe soselele Cretane. In schimb am primit un Audi A4, destul de nout, cu doar 65.000 km la bord. In realitate Atlas Choice este doar dealer/re-seller iar inchirierea efectiva se face de la Olimpic Car Rental sau de la alti furnizori de servicii locali. Cand iesiti din aeroport la Heraklion, daca nu stiti unde sunt masinile Olimpic, traversati doar strada pe prima trecere de pietoni ce vine chiar in fata iesirii si apoi spre stanga, la primul sens giratoriu (100 de metri) pe dreapta, intrati in parcare si se vede banner-ul Olimpic.

Cazare: dupa multe peregrinari atat pe Trip Advisor cat si pe Venere  si Booking  am ales pana la urma Vila Iokasti.  Cazarea se face in cateva “casute” sau “maisonettes” caum le zic ei, cu parter si etaj, unele cu cate un apartament iar altele cu un fel de garsoniere.

Am ales la recomadarea gazdelor, dupa o discutie prietenoasa la telefon un apartament cu trei camere si baie, la pretul de 100 de Euro pe noapte la care se adauga cei 8 Euro pe noapte pentru fiecare aer conditionat per dormitor. NU puteti trai fara aer conditionat. Pur si simplu nu se poate. Pretul total a fost de 116 Euro pe noapte, ceea ce impartit la 4 persoane a fost mai mult decat OK. Micul dejun nu este inclus in pret si practic mai adaugi la cazare cam 20 de Euro pe zi micul dejun pentru 2 persoane…

La Iokasti se ajunge de la intrarea in Koutoulufari (fantana din mijlocul drumului dupa care la stanga din giratoriu apare marcata intrarea in sat) pe strada principala, traversand satul, strada ingustandu-se din ce in ce mai mult, pana ce face o curba stransa la 90 de grade stanga, apoi la dreapta cum te conduce strada pana ce pe dreapta este un teren viran, chiar vis-a-vis de pensiune, amplasata langa o brutarie care cand am fost noi era inchisa.

Daca treceti de un mic supermarket pe dreapta inseamna ca ati mers prea departe.

Locatia o recomand sincer. Personalul a fost mai mult decat agreabil, mancarea buna. Camerele exact ceea ce ai nevoie in vacanta. Curatenie. Trei balconase sa te relaxezi seara si chiar o piscina in curte.

Deplasari: Long story to be short am facut cateva plibari si am ajus doar de doua ori la plaja in 5 zile (LoL). Ce am gasit fain de vazut (si mai putin fain…):

  • Hania – oras in vestul Cretei (cred ca al doilea ca marime pe insula dupa Heraklion). Am vizitat partea veche a orasului, strazile ce coboara intr-o panta domoala spre portul venetian. Descrierea din ghid (…narrow shopping streets…) este pe deplin corecta si ai unde te plimba/bea o cafea/face cumparaturi in voie. Portul este destul de fain, cu un far la intrare, far pana la care nu am mai ajuns data fiind caldura infernala de afara. Am vizitat insa o expozitie de broderii lucrate de mana, amplasata in fosta moschee din port, transformata cred in decursul timpului in biserica (probabil) si mai apoi in spatiu comercial/expozitional.
  • Botanical Park of Crete (http://www.botanical-park.com) – amplasat cam la vreo 20 de km de Hania pe drumul Hania – Fournes – Omalos. Fosta livada de maslini seculari arsa intr-un incendiu acum ceva ani, a fost reconstruita ca parc botanic, gazduind multe din speciile specific mediteraneene cat si nenumarate plante mai exotice (inclusiv bananieri si altele). La intrarea in parc gasiti un restaurant/bar foarte fain de unde puteti achizitiona produse locale, din parcul botanic si deasemenea puteti bea cel mai bun suc natural de portocale (parare personala – nu am mai baut niciodata ceva atat de bun!). Parcul este maricel, are mai multe hectare, iar partea vizitabila va va lua probabil vreo 2 – 3 ore la pas domol.

 

 

  • Heraklion  – Nimic spectaculos din pacate (poate era si prea cald si eram eu trist). Da, un port venetian, cateva ruine ramase din port si nimic altceva realmente deosebit. Strazi mai spatioase si muzee (istorie, arheologie etc.). Din pacate nu am avut timp de muzee ci doar de o plimbare prin centru si de vreo doua cafele. De la Heraklion se merge usor la…
  • Knossos  – palatul minoic, aproape de Heraklion, la cativa kilometri doar. Pentru ca nu sunt cel mai tare la istorie m-am mirat de dimensiunile uriase ale acestui palat pentru vremea sa. Cateva incaperi reconstituite de Arthur Evans (din ce am citit in carticica muzeului reconstituirile sunt oarecum disputate…).
  • Platoul Lasithi – la nord de autostrada si de Koutoulufari, sunt doar vreo 25 de km. Asta pana la intrarea in platou, pe la Tzermiado. De acolo drumul va poate duce intr-un mare giratoriu in jurul platoului. Am ales sa mergem de la dreapta spre stanga si ne-am invartit pe la Dikti, mai precis la Dictaeon Andron, pestera unde se zice ca s-a nascut Zeus si mai apoi la Lasinthos Eco Park unde pot fi admirate in aer liber mai multe traditii cretane precum tesutul la razboiul de tesut, sculptura in lemn (“cretanul” de la standul de sculptura era un roman neaos de la Curtea de Arges, ce vine vara in Creta de 3 ani :)), prelucratul mierii, vinului si plantelor aromatice. Au si un fel de mica “gradina zoologica” in care va puteti delecta cu porcul, rata, vaca si alte animale domestice. Au si cateva capre de munte foarte simpatice.

 

 

Nota pentru doritorii de fotografie: satele de pe platoul Lasithi sunt deosebit de pitoresti si respira aerul Cretei celei vechi si neafectate de turisti/turism. Mai sunt pe ici pe colo si facilitti de cazare insa deosebit de rare. Se mananca in taverne mici unde mai poti vedea la masa batrani in port traditional (negru) cu un soi de batic legat pe cap, ca un soi de bandana. Cladirile sunt in mare parte saracacioase sau neingrijite insa peisajul si aerul traditional sunt superbe. Ne grabeam sa mai prindem o ora de plaja caci se facuse deja seara asa ca nu am mai poposit prin satele de pe platou insa traiesc cu speranta sa mai ajung acolo si sa pot face o mica expeditie dedicata fotografiei cu iz traditional. Este absolut superb!

Nota pentru pietoni: in Creta descoperim doua abordari/trend-uri majore: (a) turistul strain ce inchiriaza o masina – turistul strain e in majoritate fie englez fie neamt, cu alte mici interferente de nordici plus americani. Astia toti au bunul simt si opresc la trecerea de pieton si nu te calca pe strada cat si (b) soferul grec, neaos si local – te calca unde te prinde si rareori are initiativa laudabila de a opri la trecerea de pietoni daca vede ca cineva, timid, incearca sa traverseze. Varianta e sa ai curaj si sa te arunci, sperand ca franele au beneficiat de o proaspata revizie, sau sa ai rabdare si/sau atentie Dumnezeiasca astfel incat sa te strecori prin trafic neatins. Din atitudinea asta idioata a soferilor rezulta surprize foarte placute. Opresti si astepti sa treaca pietonul iar acesta se intoarce spre tine, foarte recunoscator ca nu a prins apusul soarelui pe trecere, si isi pune mainile pe piept, aplecandu-se si multumind sincer. Am fost martor la un asemenea eveniment si pur si simplu nu mi-a venit sa cred. Ulterior, dicutand cu un alt vizitator al Greciei ce a luat un localnic in masina, am aflat ca atitudinea la trecere este in general de “treci tu, treci, ca pietonii stiu ei sa se fereasca”. Te doare capul!

O poezie magica

If – Rudyard Kipling

If you can keep your head when all about you
Are losing theirs and blaming it on you;
If you can trust yourself when all men doubt you,
But make allowance for their doubting too;
If you can wait and not be tired by waiting;
Or, being lied about, don’t deal in lies,
Or, being hated, don’t give way to hating;
And yet don’t look too good, nor talk too wise;

If you can dream – and not make dreams your master;
If you can think – and not make thoughts your aim;
If you can meet with triumph and disaster
And treat those two imposters just the same;
If you can bear to hear the truth you’ve spoken
Twisted by knaves to make a trap for fools,
Or watch the things you gave your life to broken,
And stoop and build ’em up with worn out tools;

If you can make one heap of all your winnings
And risk it on one turn of pitch-and-toss,
And lose, and start again at your beginnings
And never breathe a word about your loss;
If you can force your heart and nerve and sinew
To serve your turn long after they are gone,
And so hold on when there is nothing in you
Except the Will which says to them: “Hold on”;

If you can talk with crowds and keep your virtue,
Or walk with kings – nor lose the common touch;
If neither foes nor loving friends can hurt you;
If all men count with you, but none too much;
If you can fill the unforgiving minute
With sixty seconds’ worth of distance run –
Yours is the Earth and everything that’s in it,
And – which is more – you’ll be a Man, my son!

 

Drumul national pe platoul Bucegilor

Citeam in Jurnalul National mai devreme astazi cum ca se anunta reabilitarea drumului judetean 713, cel ce urca pana in platoul Bucegilor. Drumul acesta a fost necesar acum 40 de ani, pe vremea cand se construiau Releul Costila si Cabana Piatra Arsa. Si-a pierdut insa utilitatea in timp si a cazul in neingrijire de mutla vreme. Nici macar inainte de Revolutie nu puteai sa urci cu masina pe acest drum. Am incercat (cred ca in 1986) sa o facem insa fara succes. Skoda familiei era mult prea joasa pentru a permite o asemenea aventura.

Nu am mai vazut cum arata acest drum cred ca de mai bine de 10 ani. Era pe atunci un sir de sleauri cel mai probabil accesibile unui tractor sau TAF. Nicidecum autovehiculelor altele decat cele de teren. Acest drum nu  a fost plans si nici dorit multa vreme. A venit insa timpul ca vasnicii lorzi locali de pe Valea Prahovei sa incerce sa valorifice terenurile din Parcul Natural (sit Natura 2000). Este adevarat ca cele mai multe din acele terenuri au fost cu adevarat proprietate privata inainte de ’45, destinate insa pasunatului si nicidecum dezvoltarii imobiliare.

Ma tem pentru Bucegi si ma gandesc cu groaza cum va deveni platoul o autostrada a comertului ambulant, a porumbului fiert si a floricelelor la punga. Piedica (sau macar limitarea) accesului pe vai precum Valea Alba sau spre cabana Omu va disparea cu desavarsire iar numarul de accidente va creste exponential. Luati in considerare chiar si eventualitatea unor accidente auto prin platou, cu tot cu agentii constatatori si politia rutiera. Te apuca rasul. Stim cu totii (iar unii au si vazut cu ochii lor) drumurile de mare altitudine din Austria, Italia sau Elvetia. Cine a urcat pana la Grossglockner a vazut o parcare uriasa (supraetajata) cu sute de masini. Insa totul in deplina liniste si in special curatenie. Credeti ca vom avea parte de asa ceva in Bucegi?

Romanilor le lipseste orice urma de bun simt si de buna crestere care sa ii impiedice sa se manifeste precum barbarii unui Ev Mediu indepartat. Nu ca am fi fost altadata altfel…Nea Baticu, atat in “Aminitirile unui alpinist” cat si in discutiile face to face cu cei ce l-au mai prin in viata povestea ca distrugerea marcajelor nu era straina nici “turistilor” asa zisi mai civilizati de la inceputul secolului XX. Ba unii chiar au incendiat si cabane. Slava Domnului ca nu mai avem parte de asa ceva. Pericolul actual vine in principal de la NUMARUL cetatenilor in mica parte bine intentionati care vor putea patrunde in masiv. Este uimitor cum autoritatile publice locale, Ministerul Turismului cat si conducerea Parcului Natural nu se sesizeaza riscurile implicate de oferirea accesului nelimitat intr-o arie protejata precum Bucegii. Gheretele care vor vinde pistoale cu capse cat si cele cu fals artizanat vor inflori alaturi de florile de colt iar caprele negre se vor retrage in adancurile vailor si departe, pe Valea Gaura, spre culoarul Rucar-Bran unde va fi (poate) mai multa liniste.

Daca Hotelul Pestera nu a tulburat prea mult apele, cabanele fiintand acolo de aproape 100 de ani, drumul acesta “modernizat” poate face ravagii. Nu este momentul in anul Domnului 2011 sa dezvoltam asemenea drumuri si nici sa permitem un asemenea acces. Poate, cu masuri potrivite de coercitie, propunerea ar fi viabila. Insa stim prea bine cum functioneaza coercitia in Romania…

Viata pe “fast-forward”

Ora 6:45! M-am trezit de dimineata si m-am strecurat discret in papuci. Am aruncat o bluza de trening pe mine, m-am intins si apoi m-am indreptat spre bucatarie. In drumul fix spre masina de espresso am dat drumul la televizor si asteptand sa se faca cafeaua am incropit ceva de mancare. In tot acest timp rulau in background diverse procese precum agenda zilnica, primele lucruri de facut imediat ce ajung la birou, primele e-mail-uri, prioritatile. odata cu cafeaua informatia s-a sedimentat si ordinea era facuta pentru zi.

Televizorul merge pe TVR 3 iar in paralel imi citesc mail-ul. A mai intrat ceva nou? Nu! Asta e bine deocamdata…De ce oare nu o fi raspuns “x” totusi? Tot nimic? Ma rog…Termin cafeaua si sanvisul de care nu am avut rabdare asa ca l-am mancat pe jumatate. Restul a ajuns la gunoi. Am alergat la baie (eram deja in intarziere). Spalat – frezat si la 7:20 ieseam pe usa.

In drum incerc sa ascult ceva muzica. Dupa nici 100 de metri de acasa schimb pe BBC. Vocea crainicului ma ajuta sa ma concentrez mai bine la ziua ce urmeaza. Trec in viteza pe langa o colega de birou care si ea se indreapta spre “sarcincile” zilnice. Alunec prin intersectii sperand ca stopul sa ramana verde. Parchez precis pe locul de parcare, imi
arunc geanta pe umar si voios deschid usa biroului (cel mai probabil primul pe ziua de azi). Zambesc discret personalului de curatenie si imi dau drumul la computer. In timpul necesar computerului sa booteze iau drumul bucatariei unde imi fac o cafea. Umplu apoi sticla de apa (sa nu ma mai ridic de la birou inca vreo 2 – 3 ore). Intors in birou ma strecor pe balcon si fumez o tigara…pe care nu o termin. Mi-am adus aminte ca aveam o lista de prioritati.

Intalnirea e la 8 si pana atunci trebuei sa termin un e-mail. Le fac. Trece si intalnirea. Apoi mail – telefon – mail – mica intalnire – alt mail – alt telefon. In mici cauze fumez cate o tigara. Imi sun sotia si vorbesc fugar vreo 2 minute. Speram sa ajungem la sala diseara (desi eu ma indoiesc profund ca programul imi va lasa vreo portita)! Nici nu m-am mai uitat la ceas si deja este ora 12:45. Sa mancam. Cantina ne asteapta. Acolo in mod firesc vorbim tot de birou. Imi cam sta in gat mancarea, ce sa fac. Sper sa treaca foarte repede. De multe ori acum imi spun prima data ca imi doresc sa dorm. Asa ca mi se face somn, nu ca as fi mancat prea mult ci pur si simplu pentru ca imi doresc sa treaca pana la urma ziua.

Dupa pauza o iau de la inceput. Stau acum tensionat pentru ca am in curs mai multe lucrari. Sper sa se rezolve astfel incat sa nu ma prinda noaptea pe aici. Totul se deruleaza cu viteza pana seara. In medie in jur de 19:30 – 20:00 cel tarziu ies pe usa biroului. Au trecut cel mai probabil 10 ore de la sosirea aici. Uneori 11, 12 sau chiar mai multe. E mai
mult sau mai putin intuneric – dupa sezon. De obicei traficul nu este infernal la aceasta ora si reusesc sa ating chiar si 90 – 100 la ora in pasaj la Victoria. Am invatat “meserie” si ma strecor destul de repede la Perla, apoi la Floreasca. Incerc sa castig timp pe Tunari si ajung repede acasa. Este cam 20:00 – 20:30, in medie. asa cum spuneam mai sus, uneori mai
tarziu, poate chiar 21:00, 22:00 sau 00:00. A trecut o zi de munca.

Ajuns acasa imi blestem zilele. Inca o factura pe care nu stiu cand o voi plati. Nu ajung nici dimineata (cand se deschid ghiseele) si nici seara (caci de cele mai multe ori cel tarziu la 19:00 totul e deja inchis). Iar voi plati penalitati! Ma scurg din costum in ceva usor si savurez o tigara pe canapea under ma bucur sa imi vad sotia cateodata relaxata. Are aceeasi meserie asa ca stie despre ce este vorba. Ma intelege! Reusim sa stam asa in canapea vreo ora si ceva, maxim doua, dupa care ne taram in pat pentru o noua zi. In timpul asta ne relaxam cu cate ceva la televizor (un film sau un documentar caci stiri nu mai putem vedea de doi ani). Daca apuc sa citesc 5-6 pagini pe zi inainte sa adorm sunt bucuros.

Toata procedura de mai sus se reia – cu mult prea putine modificari – zi de zi. Repetabililtatea ma face sa am impresia ca ma aflu intr-un tunel. Conduc cu viteza un vehicul cu ferestre infinit de mici prin care abia-abia reusesc sa intrezaresc peretii tunelului, bine luminati. Evenimentele, viata, prietenii sunt afise pe peretii acestui tunel. Mai intotdeauna reusesc cu greutate sa “citesc” textul scris cu litere mari si stralucitoare. Detaliile imi scapa! Nu pot face mai nimic pentru a reduce acceleratia, nu am pedala de frana. Nici macar motorul nu este al meu…Simt ca nu am control si asta ma ingrozeste. Sa iti pierzi controlul! Nu stiu ce pot face! Nu stiu cum pot iesi din tunel!

Nici macar nu stiu daca are vreo iesire caci daca as sti as incerca macar…Sambata sper sa fie vreme frumoasa. Sper sa ajung la munte sa imi iau calmantul si gura de aer curat! 🙂

Cum ar putea fi o saptamana

Ma gandeam cat timp se poate petrece in mod eficient dedicat antrenamentului multidisciplinar dedicat pregatirii pentru catarare. Am in vedere exact stadiul in care ma gasesc eu acum – pregatire de baza foarte, foarte “inapoiata”.

O saptamana poate arata cam asa, fara sa fim suprasolicitati:

(1) LUNI

Dimineata – total aprox. 1 ora:

Seara – total aproximativ 1 ora si 30 min:

  • sala (45 – 50 min);
  • Alergare usoara (30-35 min).

(2) MARTI

Dimineata – total aproximativ 45 min:

Seara – total aproximativ 45 min:

(3) MIERCURI

Dimineata – total aproximativ 1 ora:

Seara – total aproximativ 1 ora si 30 min:

  • sala (45 – 50 min);
  • Alergare usoara (30-35 min).

(4) JOI

Dimineata – total aproximativ 45 min:

Seara – total aproximativ 45 min:

(5) VINERI

Dimineata – total aproximativ 1 ora:

Seara – total aproximativ 1 ora si 30 min:

  • sala (45 – 50 min);-
  • Alergare usoara (30-35 min).

(6) SAMBATA

Dimineata – total aproximativ 45 min:

Seara – total aproximativ 45 min:

ALTERNATIV: MUNTE

(7) DUMINICA Odihna

Ce vreau

Intr-un context cu totul diferit mi-a fost pusa o intrebare care cred ca pentru fiecare dintre noi formeaza cheia de bolta a evolutiei personale si a dezvoltarii personalitatii, si anume “Ce vrei?”. Aceasta intrebare m-a macinat profund in ultimii ani, in special dupa ce am depasit bariera celor 30 de ani. Nu cred sa aiba vreun rol aici pragul de 30 pur si
simplu. Cel mai probabil are insa o mare influeta vizibilitatea pe care o dobandesti odata ce ajungi la aceasta varsta, castigand astfel mai multa seriozitate si adancime in evaluarea scopurilor personale si ale celor de familie.

(1) Ei bine, vreau sa fiu sanatos. Afirmatia are o cu totul alta greutate cand spun ca fumez inca. Spre rusinea mea mi-am pus in gand de mai multe ori sa nu o mai fac, ultima oara serios in Decembrie 2009. Nu am mai fumat in perioada 1 Decembrie 2009 si pana in Februarie 2010 cand din slabiciune si intr-un context cu totul nefericit am reinceput sa practic obiceiul odios. Cat timp nu am fumat m-am simtit excelent. Asa ca stiu foarte bine ca un prim pas spre a fi sanatos este sa nu mai fumez. Un al doilea pas avand acelasi scop este controlul alimentatiei. Pentru a fi sanatos trebuie sa mananci sanatos. Mult prea multi dintre noi nu au acces la asa zisele alimente “bio” (parte din ele fiind de fapt o mare
inselatorie oricum) si isi gasesc variate scuze pentru a continua practica perfida de a manca ce da Dumnezeu si cand da Dumnezeu. Ei bine, pentru a fi sanatos trebuie sa renunti la pizza, snack-uri si MacDonalds cat si la KFC. Trebuie sa mananci 5 mese pe zi. Trebuie sa dormi cele 7 – 8 ore pe noapte. Si multe altele despre care am mai vorbit.

(2) Vreau sa fiu echilibrat psihic. Cred ca regimul ordonat la care ma impinge mersul la sala si iesitul la munte – chiar si o singura data la 2 saptamani – una sau doua zile – sunt elementele definitorii (cel putin pentru mine) ale echilibrului meu psihic. Sper ca voi reusi din nou sa ma imping la limita superioara a rezistentei fizice si sa capat mai multa
incredere in mine. Cred sincer ca am nevoie de acest efort si ca ma va ajuta, pe termen lung, sa depasesc orice greutati imi va arunca viata in fata.

(3) Vreau sa am o viata de familie echilibrata. Si stiu prea bine – daca nu din experienta macar teoretic – ca folosind instrumentele de la punctul (1) si (2) de mai sus impreuna cu consoarta/copiii viata de cuplu si de familie in general poate fi imbunatatita simtitor. Practic, ambii parteneri stiu si simt ca au reusit sa depaseasca nenumarate obstacole insa au nevoie permanent de un liant care sa fie imbunatatit si perfectionat zi de zi. Cred ca muntele si experientele impartasite pe munte pot ajuta in cuplu ca o forma ideala de “terapie” multifatetata. Poti castiga sanatate, curaj, incredere reciproca (de multe ori increderea castigata pe munte nu are legatura cu formele simple din viata de zi cu zi precum “nu minte” s.a.m.d. ci este vorba de incredere in forma esentiala ca atunci cand viata ta sta in mana coechipierului tau), tenacitate, seriozitate si nenumarate altele. Nu vreau sa imi fortez partenera sa faca ceva impotriva vointei sale ci doar sa ii deschid ochii spre posibil. Nu doresc sa impun ceva cat sa directionez o parte din energia zilnica a amandurora catre o activitate comuna cu nenumarate beneficii.

(4) Vreau sa realizez ceva pentru mine. Suna fenomenal de egoist ultimul punct. Si recunosc in el o doza de egoism “adevarat”. Nimic rau totusi. Profesional am reusit cate ceva. Nimic grandios si sincer nici nu cred ca imi doresc reusite grandioase deoarece fiecare asemenea reusita determina mari sacrificii pe plan personal – de cele mai multe ori fiind sacrificate atributele cele mai pretioase precum timpul si sanatatea. Sunt multumit profesional cu ceea ce fac si nu sunt foarte sigur cum imi voi configura cariera de acum incolo. Nu am atins un plafon dar nici nu sunt sigur ca vreau sa ajung pana la acesta. Oricum, o parte din ceea ce am realizat pana acum am facut-o pentru familia mea (majoritatea) si intr-o foarte mica proportie pentru orgoliul personal. Ei bine, am nevoie de CEVA pentru mine! Nu am obiective
grandioase! Imi doresc cateva lucruri simple – vreau sa ma catar din nou, vreau din nou sa ma intalnesc cu caprele negre pe brane si vreau sa mai vad multe rasarituri si apusuri pe munte.

M-am gandit la “vrerile” de mai sus plecand de la principiul ca nu esti niciodata prea batran si ca trebuie sa reusesti ceea ce iti pui in gand. iti poti da timpul necesar si poti face efortul. Si merita! Asta chiar o spun din experienta!

Model program de antrenament tonifiere musculara

Asa cum povesteam si in posturile anterioare, programul de fitness/tonifiere trebuie sa fie oarecum personalizat. Al meu a fost pregatit de antrenorul de la sala (MG Club in zona Tei/Studentesc) tinand seama de particularitatile mele si anume de varsta: 34 de ani, inaltime 178 cm, greutate 85 de kg, BMI de 27,1 (mare rusine) si procent de grasime de 24 % (ceea ce e de-a dreptul “outrageous”).

Programul suna cam asa:

GIMNASTICA

  • Aplecari ale gatului spre inainte si inapoi 2 x 8 timpi;
  • Indoiri ale gatului spre lateral 2 x 8 timpi;
  • Rotari de cap – 4 stanga – 4 dreapta;
  • Extensii vertical ale bratelor 3 x 8 timpi;
  • Rotari de brate spre inainte si inapoi – 10 rotatii / 10 rotatii;
  • Rotari de bazin stanga / dreapta – 10 rotatii / 10 rotatii;
  • Indoiri laterale de trunchi – 2 x 8 timpi;
  • Extensii / Aplecari de trunchi – 2 x 8 timpi;
  • Rasuciri de trunchi – 2 x 8 timpi;
  • Rotari de genunchi – 10 genunchi apropiati / 10 genunchi departati;
  • Fandari laterale – 5 pe fiecare picior;
  • Fandari sprea inainte – 5 pe fiecare picior;
  • Rotari de glezna – 8 dreapta / 8 stanga.

ZI 1

  1. Chest Press – 3 x 15 – 25 repetari;
  2. Impins de la piept din inclinat  – 3 x 15 – 25 repetari;
  3. Tractiuni la ceafa helcometru  – 3 x 15 – 25 repetari;
  4. Low Row  – 3 x 15 – 25 repetari;
  5. Extensii lombare – 3 x 15 – 25 repetari;
  6. Abdomene – Crunch – 3 x 15 – 25 repetari;
  7. CARDIO – Couch 2 5k.

ZI 2

  1. Shoulder Press – Priza 1 – 3 x 15 – 25 repetari;
  2. Shoulder Press – Priza 2 – 3 x 15 – 25 repetari;
  3. Fluturari de brate din stand  aplecat – 3 x 15 – 25 repetari;
  4. Triceps – extensii la scripete – 3 x 15 – 25 repetari;
  5. Biceps – flexii cu ganterele – 3 x 15 – 25 repetari;
  6. Abdomene – ridicari de picioare 4 x 15 – 25 repetari.
  7. CARDIO – Couch 2 5k.

ZI 3

  1. Leg extension – 3 x 15 – 25 repetari;
  2. Leg press – 3 x 15 – 25 repetari;
  3. Leg curl – 3 x 15 – 25 repetari;
  4. Abductor – 3 x 15 – 25 repetari;
  5. Gambe la leg press sau cu bara – 3 x 15 – 25 repetari;
  6. Abdomene – crunch – 3 x 15 – 25 repetari;
  7. Abdomene – ridicari de picioare – 3 x 15 – 25 repetari;
  8. CARDIO – Couch 2 5 k.

NOTA:

  • pauza intre serii: 30 – 45 sec;
  • pauza intre exercitii: 1 – 1,5 min;
  • 3 saptamani 15 – 25 reps;
  • 3 saptamani 12 – 15 reps;
  • greutatea trebuie aleasa astfel incat sa puteti efectua complet si corect cele 15-25 sau 12-15 repetari.