Where do you want to go now?

O intrebare simpla care da nestere la raspunsuri surprinzatoare. Cant de sinceri suntem in clipa in care intrebarea ne rasare in minte si cat de sinceri alegem sa fim atunci cand ne dam raspunsul? Banuiesc dilema in multi dintre cei apropiati mie. Cand ii intrebi simti ca rasare din neant un zid. E ca atunci cand eram copii si ne intreba un adult “Tu ce vrei sa te faci cand vei fi mare?”. Ramanem copii sau redevenim atunci cand ne este adresata intrebarea.

Eu am reusit pana acum in viata. Am terminat studiile cu bine, am avut job-uri care mi-au dat satisfactie, castig decent, mi-am intemeiat o familie, am o casa…Teoretic ar trebui sa fiu multumit. Insa ceva imi lipseste. Am petrecut multi ani pana sa realizez ca imi lipseste insa odata ce am realizat pierderea nu imi mai pot lua gandul de la ea.

Vreau sub cerul liber. Vreau sa stau mai mult afara si sa simt vantul cum ma biciuieste pe obraji si, iarna, cum mici aschii de zapada ma imi ciupesc pometii. Vreau sa simt umbra padurii culcandu-se langa mine si sa ascult ceata cum imi intoarce cuvintele fara ecou, si mai vreau sa zbor atarnat pe culmea Claii Mari, pasare stinghera in varful de piatra al Bucegilor. Ce sa mai vreau? Caldura cabanei si focul zglobiu din fata unui cort. Iarba, uda de roua cristalina a diminetii, reflectand o picatura de soare din fiecare floare…Vreau afara…

Vreau sa ascult vantul plimband agale praful peste o poteca serpuitoare si mai vreau sa vad zacand sub mine luminile adormite ale oraselor triste, ce nu stiu ca de sus se vad atat de mici, de pustii si fara viata. Vreau sa traiesc un pic de vesnicie alaturi de Sfinx si sa respir aerul rece al diminetilor de iarna pe poteci neumblate. Vreau la munte…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*