As vrea sa mai visez

M-am definit in decursul anilor in atatea si atatea feluri incat am impresia ca sensul unei circumscrieri la o idee, ideal sau speranta s-a pierdut in neant. Rad pe sub mustata de fiecare data cand aleg sa folosesc termeni precum “neant”…De ce naiba cad in penibil cu asemenea cuvinte sforaitoare? Ma rog, fie cum o fi, duca-se naibii.

Pornisem de la definitii, multitudinea lor si realitatea ce m-a condus la absenta unei “definitii” pe plan personal. Prin ce ma definesc? Nu ma regasesc in nimic si nimic nu se regaseste in mine. Ce cuvant sau stare ar putea asocia cineva cu mine? Asta doream, de fapt si pe scurt, sa afirm. In nimic din ceea ce fac in cea mai mare parte a timpului si in fiecare zi nu regasesc sinele.

Ma regasesc totusi (din fericire, caci am avut mare noroc) in partenera mea de viata si in citit. Altii regreta sau spera ca jumatatea lor se va schimba. Eu nu am sperat si nici nu sper. Stiu de ce mi-am ales perechea si regasesc aproape in fiecare zi motivele de acum 10 ani.  Ne recunoastem reciproc limitele – desi am ales sa i le fortez intotdeauna.

Ma mai regasesc in somn. Ma regasesc la munte. Am descoperit cu surpriza ca ma regasesc si in Delta…Afara, oricum…

Inca de prin facultate am inteles ca nu ma regasesc in colegii blazati deja de inchipuirea unei meserii in care fiecare colt iti arunca in viata o Ally McBeal si nici in pledoariile banale ale avocatilor. Visam sa castig si eu ceva, dar, pe atunci nu imi inchipuiam ca voi castiga cu adevarat bine. Nici macar nu imi dau seama daca asta a fost/sau mai este motivatia.

Dupa ce am trecut prin foc si sabie primele sase luni de munca si am priceput ca tiriplicul este intr-adevar un mic polonic pentru ingerat varii mizerii 🙂 am continuat/perseverat, la trei ani distanta, revenind in mijlocul mizeriei si transpunand uratenia in cuvant si fapte. Vorbeam mai demult de alegeri. Alegere buna sau nu? Cine stie…

Se revarsa un potop de idei atunci cand incerc sa sintetizez de ce munca mea nu ma satisface de multe ori. Stagnarea! Da, stagnarea, senzatia de lancezeala umeda si sinistra. Asa se defineste aceasta meserie chiar si in cazul fericit in care ti-ai pregatit un salas bun, cand ai de munca numai proiecte “spalate” si esti oarecum lasat sa te manifesti, cu creativitate cu tot….Ma rog, ce ti-a mai ramas din creativitate si inspiratie, atata vreme cat meseria si “meseriasii” au mare grija sa iti treaca ideile inovatoare cat de repede se poate pe la inceputul carierei! Ce conteaza ca acum te poti manifesta daca ai aripi de drosophila melanogaster

Am incercat ani la rand sa compensez senzatiile neplacute cu ignoranta timida si inutila renuntare la orice fel de gand care sa ma duca la concluzia ca as fi nemultumit. Asa ca, ani si ani, m-am ocupat cu diverse hobby-uri si pasiuni care, mai in fiecare caz, ma tineau legat de casa, televizor, birou, monitor etc. Continuam astfel acasa sedentarismul de la birou. Nu ma simteam vinovat si nici nu credeam ca ma va imboldi vreodata remuscarea timpului pierdut. Ma simteam tanar si speram ca tineretea este fara batranete. Asa au trecut ani. Multi ani. De la 68 de kilograme am ajus lesne la 93…si de la 25 la 35.

De vreo doi ani insa am incercat sa imi concentrez cat de cat atentia pe invatare, pe iesitul din casa si mai putin pe televizor, sedentarism si lancezeala. Nu sunt insa deloc multumit. Fac prea putin desi stiu bine ca intr-o oarecare masura timp am, sau, am reusit sa invat sa imi fac. Ce am castigat sunt cele 20 de kilograme slabite si realizarea ca mai am, mai pot si mai vreau sa fac multe in viata. Nu vreau sa stau plangand peste 20 de ani ascultand laudele prietenilor pentru maretele mele realizari profesionale, daca vor fi si acelea. Vreau sa am un copil si vreau sa il invat sa viseze. Vreau sa pot si eu visa din nou…Mai sper!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*