Treaba grea…

Nici nu mai stiu cine mai citeste acest blog. Probabil mai nimeni. Ei bine, am pierdut un an de scris dar am produs un plod. Anul trecut, pe 1 august s-a nascut fiul meu – Teodor. De atunci ma bucur de el si am avut foarte putin timp pentru mine si pentru hobby-urile mele. Vroiam sa spun ca am de gand sa revin…with a vangeance!

De ce sa NU alegem Autosoft

Anul trecut in Septembrie m-am hotarat sa imi depozitez anvelopele de vara la un “hotel de anvelope”. M-am interesat la colegi, am mai cautat pe net si am decis sa apelez la Autosoft – Sediul din Baneasa. Toate bune si frumoase, mi-au dat jos anvelopele de vara, le-au stocat, le-au montat pe cele de iarna si cu mare bucurie am trecut iarna. A venit vremea sa le incaltam din nou pe cele de vara.

Sun joi la Autosoft. Au un singur numar de telefon in Baneasa, de altfel DOAR unul pentru fiecare punct de lucru. M-am apucat sa sun pe la 12:00. Dupa ce a fost o ora si ceva ocupat, pe la 14:30 s-au hotarat sa raspunda la telefon. Imi zice baiatul ca vineri dupa 12:00 pot sa vin la montaj. S-au mai linistit oamenii si nu mai sunt multe masini…NU se fac programari! tine el mortis sa precizeze. Spun eu ca e rau sa nu faci programari, ca am platit chiria in avans, ca nu se face etc. el nu si nu, ca politica firmei-masii nu ii permite. Pe scurt, nu se poate!

Se face sambata cand fix la ora 9:00, la inceputul programului lor de lucru, ma infiintez la poarta. Agitatie mare mon cher. Vine unul la mine cu un clipboard in mana si zice (mentionez ca era 9 si 2 minute): Sunteti masina 21 si mai aveti de stat inca 3-4 ore. Asta este…Intreb din nou – imi pot lasa rand la Dvs. si ma sunati cu 2 – 3 masini inainte? Ajung in 5 minute ca stau aproape. NU se poate, trebuie sa stati la coada ca toata lumea, si ranjeste tamp la mine. Asta este! Zice el din nou…Promit sa ma intorc seara pe la 16:00, poate sa se elibereze.

Se face ora 15:45 si plec din nou la Autosoft. La 16:00 sunt acolo la care simpaticu’ vine din nou la mine cu clipboard-ul lui de rahat si zice ca ma are 11 masini. La 18:00 fix inchide si ia ultima masina. Sa stau daca vreau dar sa stiu si eu ca ultima masina intra la 18:00 si gata, mai veniti si maine! Protestez ca nu se poate si e inadmisbil insa cu aleasi zambet tamp pe fata ca si de dimineata zice ca “vedeti acolo pe margine, domnii stau de 5 ore si asteapta. Acolo e coada”. Simt cum mi se ridica tensiunea. Simate domn si mari “patroni” de Autosoft, pe vremea Raposatului stateam la coada la benzina cu orele si redescoperim dupa 20 de ani, mama lui de Dumas, ca reinventam coada… Ce sa fac eu ma daca idiotii stau ca oile in turma 5 ore (5 ORE!!) sa isi schimbe cauciucurile. Ce sa fac eu cu voi, daca nu sunteti in stare sa va faceti un sistem de programari, macar pentru clientii vostri, aia care au fost imbecili retarzi sa va lase anvelopele in depozit peste iarna?

De data asta ranjesc eu si declar prompt ca la asemenea sistem si tratament imi iau anvelopele de la ei si o sa le depozitez la altcineva. Speram sa faca ceva “click” si sa inteleaga stimabilii ca nu e bine, ca nu se trateaza cu un client in acest fel si ca, poate, ar trebui sa faca ceva pentru mine dupa doua drumuri facute degeaba. Macar sa imi zica “veniti luni de dimineata ca o rezolvam cumva”. Zau daca ma mai suparam…Dar nu! Imi ia foaia din mana si mergem la seful lui, protestez din nou, si tot ce obtin este ca imi dau cauciucurile inapoi, fara nicio scuza, fara nimic. Ii doare in cot, scurt spus…

Am plecat, fara nicio mila fata de “domnii” care au zacut in tacere la coada 5 ore (isi merita soarta). Cum naiba sa suporti asa ceva? Daca TOTI oamenii de la coada si-ar fi luat anvelopele si ar fi plecat cand li se spunea ca au de stat 3 – 4 ore la coada, nu s-ar fi dus dracu Autosoftu’ si pana la urma ar fi reinventat astia comportamenul decent? Ba da…ca foamea naste oameni civilizati! M-am regrupat la un depozit de anvelope de pe Maica Domnului, aproape de casa. E cu 20 de lei mai mult pe an dar macar s-au purtat frumos. Si-au cerut chiar si scuze ca era o masina in fata mea si nu ma pot trata suficient de repede…Deci se poate…

De la ciot la lingura

Si m-am apucat in final sa fac o lingura de lemn. Am mai incercat insa m-am lasat pagubas, avand impresia (gresita) ca e tare, tare greu. Toata ideea e sa sti ce sa faci si cum sa faci, aspecte pe care le-am mai lamurit dupa ce am studiat cu mare atentie pe pagina Micului Mester, unde am gasit si un fimulet cu cioplitul efectiv al unei linguri…

Vine cam asa…

Locatii pentru supravietuire

M-am gandit sa revin la tematica unui post anterior si sa dezvolt pe marginea acelor locatii aflate oarecum in vecinatatea Bucurestiului, usor de accesat din Bucuresti pe drumuri secundare si care sa satisfaca cateva cerinte minime care sa asigure un trai decent in vremuri de criza. Nu am cum sa stiu daca o asemenea criza va lovi cu adevarat Europa sau nu, desi unii colegi americani striga sus si tare pe diverse site-uri axate pe survival si survivalism ca “nenorocirile” sunt iminente. Asa ca, sa plecam de la criteriul de baza, si anume densitatea populatiei.

De aici se auto-selecteaza urmatoarele judete din preajma (si nu neaparat):

  1. Teleorman – cu o densitate a populatiei de 80 – 89 locuitori/kmp.
  2. Giurgiu – cu o densitate a populatiei de 80 – 89 locuitori/kmp.
  3. Calarasi – cu o densitate a populatiei de 50 – 69 locuitori/kmp.
  4. Ialomita – cu o densitate a populatiei de 50 – 69 locuitori/kmp.
  5. Buzau – cu o densitate a populatiei de 80 – 89 locuitori/kmp.

Aplicam suplimentar un alt criteriu – limita de 200 km. M-am gandit la acest plafon deoarece chiar si cei mai neglijenti dintre noi vor avea intotdeauna in rezervor benzina pentru macar 200 de km. adica aproximativ o treime de rezervor. Stiu bina ca principiul este sa ai mereu rezervorul plin insa de cele mai multe ori neglijenta sau chiar nevoia ne face sa nu respectam regula. In plus, 200 km. ar trebui sa fie o distanta oarecum sigura fata de o zona intens locuita precum capitala.

Suplimentar: apa, padure, acces pe un drum secundar, localitate/vecinatate de cel mult 200 – 500 de suflete.

Criteriu subsecvent, pretul terenului.

Posibile locatii:

A. Sudul Bucurestiului:

Zona Comana – arie naturala protejata, bogata faunistic si cu multe lacuri/balti (aproape si de Dunare)

B. Estul Bucurestiului:

Mult mai delicata problema atata vreme cat pe directia Est sunt destul de multe localitati, zona este locuita intens si exista si o retea de drumuri dezvoltata. Distanta pana la locatii poate fi cam mare desi se gasesc drumuri secundare cel mai probabil nu foarte aglomerate in cazul in care trebuie sa fugiti repede din Bucuresti. Locatii de avut in vedere ar putea fi:

a. Chiselet – Manastirea – Dorobantu (in apropiere de malul Dunarii)

[mai am de lamurit cate ceva aici – ar fi bine sa fac si o plibare in zona]

b. La cotul Dunarii in zona Aliman

Aliman is really in the middle of nowhere, aproape de Dunare, Lacul Oltina si granita cu Bulgaria. Comuna Aliman are cam 3000 de locuitori din care aproape 1000 sunt situati in Satul Aliman. Pe o suprafata de 123 kmp. sunt doar 4 sate. Densitatea populatiei este de cam 24 de locuitori pe kmp. Pretul terenului pare a fi in jur de 1000 EURO/hectar.

c. Insula Mica a Brailei

Insula Mica a Brailei nu este locuita propriu zis. Este un Parc Natural administrat de Romsilva, avand o suprafata de cam 25.000 ha. “Densitatea” populatiei nu este o problema, locuitorii din zona fiind amplasati doar in satele din jurul insulei (este d fapt vorba de un complex de insule – Insula Harapu, Insula Fundu Mare, Insula Calia, Insula Chiciul Orbului, Insula Mica a Brailei, Ostrovul Chiciu si Insula Varsatura). Satele din jurul zonei sunt Stancuta si Marasu. Cand ma gandesc la refugiu propriu zis, Insula in sine este o locatie excelenta cu conditia sa benficiezi de barca cu motor si sa stii sa te descurci cu nivelul fluctuant al Dunarii, zona fiind sever inundabila.

d. Zona Padurii Babagag – Fantana Mare ar puta fi o optiune, inclusa intre paduri

Fantana Mare este un sat in partea de sud a judetului Constanta, in Podisul Negru Voda, apartinand administrativ de comuna Independenta. La recensamantul din 2002 avea o populatie de 374 de locuitori. Comuna Independenta are cam 180 kmp. cu o densitate a populatiei de cam 17 locuitori pe kmp.

e. Zona Padurii Miselic/Padurea Siadi Oman – o localitate precum Goruni

Satul Goruni se afla pe raza Comunei Lipnita, comuna cu 7 sate si aproximativ 3.700 de locuitori.Comuna are cu totul 180 kmp, satul Goruni avand doar 148 de locuitori. Densitatea populatiei in toata comuna este cam de 17 locuitori pe kmp.

C. Vestul Bucurestiului

In vestul Bucurestiului lucrurile stau destul de prost. Localitati dese cu o retea de drumuri destul de complicata si intretesuta.Ma gandesc la localitati/zone mai la Nord-Vest precum:

a. Hanul lui Pala – aproape de limita dintre Arges si Dambovita (trebuie investigat mai in detaliu daca apa este disponibila usor). Hanul lui Pala se afla in mijlocul pustietatii si dupa relatarile gasite pe net se bucura de o saracie lucie. Are (cica) 600 de locuitori iar de jur imprejur pustietate. Doua paduri se afla in apropiere iar cea mai apropiata comuna este Visina. Cica in 2008 se vindea 1 mp. cu 5 EURO. Pare greu de crezut insa nu am gasit un anunt mai nou care sa infirme informatia…Cel mai probabil nu e mai mult de 1 EURO in prezent avand in vedere saracia din zona.

b. Scheiu de Sus in Jud. Dambovita se afla pe teritoriul administrativ teritorial al Comunei Ludesti. Comuna Ludesti este situata in extremitatea vestica a judetului Dambovita, preponderent pe partea stanga a paraului Potop, desfasurandu-se pe o lungime de 18 km pe directia NNV-SSE. In zona satelor Scheiu de Jos si Scheiu de Sus se scurg mai multe paraiase, ale caror albii seaca in verile secetoase, ca de exemplu: Valea Banului, Valea Dribovnicului, Miritoaia, Neciului, Tutului, Talmasi, Ciresului, Ostrii, Hotarului. Comuna Ludesti are o suprafata totala de 88 kmp. si cam 5000 de locuitori. Din fericire nu sunt foarte multi in nordul comunei, si anume in Satul Scheiul de Sus.

D. Nordul Bucurestiului

Oferta mai variata, dupa gust si distanta preferata:

a. Zona Bezdead sau Visinesti

Bezdead – este o comuna mai mare, avand cam 5000 de locuitori. Este “strategic” amplasata pe un drum secundar intre Breaza si Pucioasa, un drum nu foarte umblat. Altitudinea zonei construite este intre 450 m si 700 m, dealurile din jur sunt mai inalte, 1020 m varful Malau, 917 m varful Magurii. Pucioasa se afla la 10 km pe sosea de centrul Bezdeadului, Sinaia si Targoviste la 30 km, Bucurestiul si Brasovul la 120. Comuna are o suprafata de 5700 ha. fiind o comuna destul de mica fata de celelalte luate in consideratie in analiza mea. Ceea ce retine totusi Bezdeadul pe lista este amplasarea pe un drum secundar cat si zona destul de mare nelocuita la nord si la sud. Densitatea locuitorilor este de aproxmativ 87 de locuitori pe kmp. ceea ce este destul de mult. Daca alegeti in schimb sa va ascundeti printre dealuri va puteti totusi bucura de oarecare liniste atata vreme cat cea mai mare parte din populatie locuieste chiar in Bezdead. Teren in Bezdead, cu loc de casa si livada, pe la 5000 mp. am vazut chiar si la 2 EURO/mp.

Visinestiul – este aproape de Bezdead, desi nu exista un drum de legatura intre cele doua localitati. In Visinesti se ajunge prin Valea Lunga si Moreni in timp ce in Bezdead prin Targoviste si Pucioasa. Si Visinestiul pare destul de locuit, comuna avand 1900 de locuitori pe 36 de kmp ceea ce duce densitatea locuirii la 52 de locuitori pe kmp. Si aici cea mai mare parte din locuitori se situeaza in resedinta comunei in timp ce pe dealurile din jur este destul de pustiu. In Visinesti terenul pare a fi ceva mai scump (cu niste utilitati trase – curent) si anume pe la 10 EURO/mp.

b. Merisoru – Varfuri – Cojoiu

Merisoru – Judetul Dambovita/localitate in Com. Varfuri, avand numai 196 de locuitori. Aici am gasit 1 ha. cu casa si livada la 100.000 Euro, dar mi se pare cam scump. Un altul cere pentru 2000 mp. 5 EURO/mp, ceea ce mi se pare mai normal pentru zona. Probabil pe la mijloc este si adevarul. Daca nu tintesi chiar inima satului poate si mai jos. Varfuri – Conform informatiilor de pe site-ul primariei, Comuna Varfuri este situata in regiunea deluroasa a Munteniei avand o altitudine ce variaza de la 410 m – Valea Starcului si 731 m dealul Fusarul, deasupra nivelului marii si ocupand o suprafata de 25 Km2. Se gaseste la o departare de 30 Km de municipiul Targoviste si este asezata in partea de nord-est a judetului Dambovita. Se invecineaza la est cu comuna Visinesti prin culmea dealului „Pravaciorul”, la vest cu satul Diaconesti – oras Pucioasa prin muchia dealului Ulmetul, la sud cu comuna Valea-Lunga despartita prin Valea Starcului, dealurile Prigorile, Tigerului si Corboaica, iar la nord cu comuna Bezdead pe culmea dealurilor Cojoiu, Fusaru si Miercanu. Satul Varfuri – ocupa partea de mijloc a comunei. Are o suprafata de 5,50 Km2 si un numar de 168 gospodarii. Cu ani in urma , fiind sat de resedinta, comuna si-a luat denumirea de la acest sat. Populatia totala a comunei este de cam 1800 de suflete, densitatea populatiei fiind de 72 locuitori/kmp.

Cojoiu – Satul Cojoiu se afla in Comuna Varfuri si ocupa partea de nord-est a comunei;numele il are de la paznicii de paduri, denumiti local si cojoieni. Satul are o suprafata de 2 Km2 si un numar de 47 gospodarii (probabil in jur de 150 de suflete cu totul).

c. Secaria in Prahova (intre Comarnic si Valea Doftanei)

Secaria se afla in Judetul Prahova, intre Comarnic (pe Valea Prahovei) si Tesila (pe Valea Doftanei). Altitudinea se situeaza intre 700 si 1000 m. Nu am reusit sa aflu ce suprafata are comuna insa potrivit datelor online se pare ca numarul total de locuitori este de aproximativ 1.200. Terenul in Secaria poate fi cam scump, din ce am gasit pe net se poate ridica pana pe la 5 EURO/mp.

d. Gura Teghii in Buzau

Gura Teghii este una din cele mai mari comune din Romania ca suprafata, avand 46.500 hectare (465 kmp). Altitudinea sa variaza de la 552 m pana la 1772 m. Comuna este strabatuta de Raul Basca Rusilei si de afluentii acestuia astfel incat reteaua de rausoare si de parauri este intens dezvoltata. Comuna are aproximativ 3.300 locuitori, adica aproximativ 7 locuitori pe kmp. Aici terenul cu padure poate fi cam 1500 EUR/ha iar terenul construibil de la 2 EURO pana la 8 EURO/mp.

RIP Patrick Edlinger 1960 -2012

Nici prin gand nu mi-ar fi trecut ca adevaratul “Mare Blond” ce intr-o foarte mare masura mi-a inspirat la inceputul anilor ’90 dorinta de a ma apuca de escalada (alaturi de amintirile lui Alexandru Bradut Serban) ar putea sa se stinga din viata atat de tanar, la numai 52 de ani. Din ce am reusit sa incropesc drept informatie online inteleg ca Patrick Edlinger, revolutionar al escaladei sportive moderne si model pentru atatea si atatea generatii de cataratori, a plecat dintre noi ieri, 17.11.2012. Deocamdata cauza decesului nu este cunoscuta. Dumnezeu sa-l ierte!

image

Duminica dimineata la birou…how nice and cozy….Afara ploua destul de tare si se aude de pe terasa rapaitul marunt al stropilor zglobii. Starea mea nu se aseamana defel cu cea a stropilor care isi fac de cap linistiti afara. Sper sa termin curand :)

Day 14 – I just fucked up…

Ieri – putintel, vreo 4, cat si azi, vreo 3. Tigari. Fumate. Probabil slabiciunea a venit de la stres, oboseala si nervozitate. De ceva vreme nu prea mai stiu ce mi se intampla. Ca principiu se insiruiesc doar evenimente neplacute si in general stresante. Probabil ca odata cu varsta creste mai mult expunerea la asemenea incidente. Naiba stie. Pe de alta parte este foarte probabil ca si eu sa fi devenit mai delasator sau, pentru a ne exprima politicos, mai detasat de mediul inconjurator. De ce ma comport astfel nu pot spune (mentionez ca NU am castigat la loto 6/49). Imi lipseste acea componenta esentiala de motivatie fara de care de la zi la zi este din ce in ce mai dificil sa te mobilizezi pentru a nu gresi…

Day 11

Still not funny! Nervozitatea continua iar pragul de toleranta se afla intr-o scadere continua. Nu am rabdare. Ceea ce mi se pare de-a dreptul bizar este ca am ajuns sa imi oun intrebarea, cred eu justificata, daca nu cumva fara tigari sunt o fiinta de-a dreptul neplacuta si enervanta. Ma irita atat de tare ce se intampla in jurul meu –  de la comentarii pana la solicitarile curente de la locul de munca – asa ca ma intreb cum o sa rezist pe termen lung. Ma inmoaie oarecum faptul ca STIU! Stiu ca la un moment dat – peste o saptamana sau doua – ma voi calma.

Day 6, 7 and 8

Am depasit o saptamana. Incredibil dar adevarat. De doua zile am renuntat total si la nicotina din tigara electronica. Doamne, tutunul este cu adevarat un DROG. De doua zile mintea mi-a luat-o razna. Cu greu reusesc sa adun 1+1 si absolut orice ma irita necontrolat.

Day 5

Ziua cinci pare a fi cea mai dificila de vineri incepand. Pe masa din bucatarie trona un pachet de tigari si in imaginatia mea bolnava parca se marea si devenea din ce in ce mai sclipitor de fiecare data cand imi indreptam ochii spre el. Odata cu eliberarea cailor respiratorii de mucus si de disparitia tusei am reinceput sa simt fumul si sa imi lasa gura apa de fiecare data cand mireasma este purtata de vant spre mine…Nimic ciudat nici in cantitatea de nervi cu care ma simt incarcat de ieri incepand.

Greu sa explic cat de enervante mi se par toate comentariile si replicile celor din jur. Chiar si cele mai benigne si banale comentarii precum “e frumos afara” sau cine stie ce alta vorba aruncata mi se par revoltatoare, adresate direct mie si pline de malitiozitate. Raspunsul nu poate fi astfel decat imediat si naucitor, prin replici acide incercand sa reduc la tacere si sa transform in praf si pulbere orice “rezistenta”. Mi-e destul de greu sa ma suport si pe mine insumi caci nu ma multumesc defel. Orice fac necesita regrete ulterioare si critici vesnice, orice am facut gresit pare a fi de neremediat iar viitorul NU suna deloc bine. Este greu sa pierzi o dependenta si nu degeaba se spune ca dependenta de nicotina este grea, poate la fel de grea precum cea de heroina.

Day 4

Ziua se defineste prin tentatie. M-am simtit mai bine, am tusit mai putin, febra cred ca a disparut. Odata cu pierderea gripei se iteste incet – incet pofta de tutun. Desi inca am un soi de greata cand ma gandesc la tigari tentatia s-a nascut. De acum abia incepe lupta cea adevarata.

Day 3

Petrecerea continua. Ziua nr. 3 and counting. Racit in continuare si cu o apatie vadita. Parte de la raceala si parte de la lipsa de tigari. Nu am trecut prin mari tentatii si incep sa ma intreb cate din manifestarile racelii vin de la raceala si cate de la lipsa de tigari. Ar fi ciudat totusi sa se manifeste ca o gripa :). Nu am mai auzit de nimeni sa aiba asemenea manifestari ciudate. Orice ar fi este bine. Gripa sau ne-gripa ideea este sa nu mai fumez, si imi iese!

Day 2

De vineri seara nu am mai fumat. Sunt si racit, tusesc si imi suflu nasul din 5 in 5 minute. Enervant. Am decis sa ma folosesc de gripa pentru a renunta la tigari si am o vaga impresie ca imi si iese figura. Trag din electronica si se pare ca din ce in ce mai rar. Ieri stateam cu tigara electronica in mana mai tot timpul in timp ce acum se pare ca nu mai simt tot atat de tare nevoia de nicotina…

Stiu ce vreau

Ma distreaza oarecum indoiala care poarta inevitabil asupra oricarei initiative oarecum nelalocul ei la 35 de ani. Vreau sa simt din nou stanca sub degete si sa ma bucur de inaltime. Daca pana acum am mai cautat cate ceva, nesigur pe mine de cele mai multe ori,  acum sunt oarecum redescoperit. Stiu ce vreau si asta ma bucura!

Where do you want to go now?

O intrebare simpla care da nestere la raspunsuri surprinzatoare. Cant de sinceri suntem in clipa in care intrebarea ne rasare in minte si cat de sinceri alegem sa fim atunci cand ne dam raspunsul? Banuiesc dilema in multi dintre cei apropiati mie. Cand ii intrebi simti ca rasare din neant un zid. E ca atunci cand eram copii si ne intreba un adult “Tu ce vrei sa te faci cand vei fi mare?”. Ramanem copii sau redevenim atunci cand ne este adresata intrebarea.

Eu am reusit pana acum in viata. Am terminat studiile cu bine, am avut job-uri care mi-au dat satisfactie, castig decent, mi-am intemeiat o familie, am o casa…Teoretic ar trebui sa fiu multumit. Insa ceva imi lipseste. Am petrecut multi ani pana sa realizez ca imi lipseste insa odata ce am realizat pierderea nu imi mai pot lua gandul de la ea.

Vreau sub cerul liber. Vreau sa stau mai mult afara si sa simt vantul cum ma biciuieste pe obraji si, iarna, cum mici aschii de zapada ma imi ciupesc pometii. Vreau sa simt umbra padurii culcandu-se langa mine si sa ascult ceata cum imi intoarce cuvintele fara ecou, si mai vreau sa zbor atarnat pe culmea Claii Mari, pasare stinghera in varful de piatra al Bucegilor. Ce sa mai vreau? Caldura cabanei si focul zglobiu din fata unui cort. Iarba, uda de roua cristalina a diminetii, reflectand o picatura de soare din fiecare floare…Vreau afara…

Vreau sa ascult vantul plimband agale praful peste o poteca serpuitoare si mai vreau sa vad zacand sub mine luminile adormite ale oraselor triste, ce nu stiu ca de sus se vad atat de mici, de pustii si fara viata. Vreau sa traiesc un pic de vesnicie alaturi de Sfinx si sa respir aerul rece al diminetilor de iarna pe poteci neumblate. Vreau la munte…

Fetele mortii

Am fost la o inmormantare ieri si teatrul obscen al mortii m-a condus la redescoperiri nebanuite. Paralela inmormantarilor m-a dus cu gandul la o alta inmormantare, acum 23 de ani, cand infrigurat si zgribulit, copil fiind, m-am refugiat intr-o masina cu aeroterma caci afara inghetau si pietrele. Fiind decembrie, afara ninsese iar aleile cimitirului erau toate inghetate ca si cortegiul ce insotea caruciorul cu cosciugul. Era 1989 si totul era pictat in nuante de gri, chiar si oamenii.

Ce se gaseste in memoria mea distinct fata de inmormantarea de ieri sunt participantii. Mi-am rotit privirea in capela numarand fetele si alaturandu-le cu prea mare usurinta umbrele celor deja disparuti. Nici macar nu pot sa spun cu usurinta daca cei prezenti sunt mai multi decat absentii. Ridurile ii mascheaza pe cei ce au participat acum 23 de ani in umbre ce poarta in mod distinct pecetea mortii. Nu ma gandesc la iminenta pentru niciunul dintre ei si nici nu am vreo banuiala ca voi participa in curand la o alta inmormantare, insa am observat ca fata de acum 23 de ani multe dintre umbrele din cortegiu au inceput sa realizeze ca sunt si ele muritoare. O oareceare tristete nelegata defel de raposat ci de propria efemeritate.

Acum 23 de ani in vedeam pe toti ca fiind vesnici si eram surprins – desi raposatul era chiar bunicul meu – de prohodul intonat de preot…din tarana suntem facuti si in tarana ne intoarcem. Aveam o dilema si nu puteam iesi din ea!

Din pacate nu am solutionat definitiv nici pana acum aceasta chestiune. Am continuat sa vad nemurirea in fiecare apropiat si de fiecare data cand inevitabilul s-a produs, surprinderea a fost la fel de mare ca in 1989. Pe scurt, nu am luat viata in serios. Si nici moartea.

Mastile de ieri m-au readus cu picioarele pe pamant. Moartea este aici si zaboveste in fiecare zi pe umerii rudelor si prietenilor nostri. Multi dintre ei sunt mai aproape de inevitabil decat de prima tinerete. Coasa va trece printre ei mai devreme sau mai tarziu si ii voi vedea disparand unul cate unul pana ce toate umbrele se vor regasi intr-o alta lume, sper mai buna. Cei carora vreo boala le-a zambit deja la usa le sticleste cateodata in privire imaginea rasturnata si absurda a propriei morti. Cred ca se si inchipuie pe sine zacand pe catafalc, efigie stramba a unei vieti pierdute. Ce sa inteleaga acesti oameni din moarte cand au incercat deja sa ii tranteasca usa in nas? A tinut figura? Se va mai repeta?

Life through MY lens